„Casa Mică”, locul unde Regele Mihai l-a arestat pe Ion Antonescu, la 23 august 1944, a căzut în uitare, rămânănd în umbra Palatului Regal, Muzeul Național de Arta de azi. Mai mult, pe locul acelei clădiri a apărut, în 1960, o cu totul altă construcție, cunoscută de toți românii.
Mai toți românii știu că la 23 august 1944, Regele Mihai l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu, iar România a trecut de partea Puterilor Aliate, întorcând armele contra Germaniei naziste.
Era un moment complicat și dificil, în care Armata Roșie intrase deja în țara noastră, amenințând-o cu ocupația totală.
Actul de la 23 august, deși controversat pentru mulți, a schimbat soarta celui de-Al Doilea Război Mondial, grăbindu-i deznodământul.
În schimb, e greu de estimat în ce măsură a schimbat și soarta României, în general, dat fiind că în ambele variante – cea reală și cea ipotetică, în care România rămânea aliata Germaniei – țara a ajuns sub cizma stalinistă.
Oricum, a fost o decizie care a scris istorie, ce s-a petrecut într-o clădire puțin știută de români, mai ales că pe locul ei a apărut, ulterior, o altă cpnstrucție, mult mai cunoscută tuturor.
La 23 august 1944, Regele Mihai I îl demitea și aresta pe mareșalul Ion Antonescu, conducătorul statului, în fața refuzului acestuia de a încheia un armistițiu cu puterile aliate care luptau împotriva Germaniei naziste.
Dar, deși majoritatea românilor a rămas cu impresia că acele evenimente s-au derulat în Palatul Regal, actualul Muzeu Național de Artă, lucrurile au stat un pic diferit.
Citește și: VIDEO Tripla semnificație a zilei de 23 August
În spatele Palatului, fusese ridicată în anii ’30 ceea ce s-a numit „Casa Nouă”, dar căreia Regele Mihai îi plăcea să-i spună „Casa Mică”. Iar la momentul acela, locuia în ea, după cum arată și romaniaregala.ro.
Rolul imobilului a fost de reședință privată a Regelui Carol al II-lea, în timpul domniei sale, între 1930 – 1940.
Era o clădire tencuită, albă, cu un singur etaj. O alee o despărțea de spatele corpului central al Palatului Regal – ce rămânea gazdă pentru evenimente protocolare oficiale – obligând vizitatorii să traverseze prin exterior pentru a trece dintr-o clădire în alta.
Vila avea și o adresă, alta decât a Palatului: strada Pictor Grigorescu, nr.24 (fostă strada Modei), dispărută o dată cu clădirea și reamenajarea zonei, unde se găsea intrarea principală.
Citește și: Povestea castelului ridicat de „Nabab” la Bușteni. Curtea trebuia să fie din aur. Ce s-a filmat aici
La etajul 1 avea apartamentele Carol al II-lea, care locuia împreună cu iubita-i amantă Elena Lupescu, iar la parter stătea fostul și viitorul rege, Mihai, devenit peste noapte, după detronarea de către propriul tată, în iunie 1930, Mare Voievod de Alba-Iulia, o titulatură inventată, de Nicolae Iorga.
Pentru Mihai I „vecinul de sus” din „Casa Mică” a fost mereu unul stresant, el fiind nevoit să asculte zgomotele intense venite din apartamentul lui Carol al II-lea în timpul partidelor toride de amor cu Elena Lupescu.
Probabil că de aceea, după septembrie 1940, când finalmente a scăpat de „umbra” tatălui – care a luat din nou calea exilului alături de Lupeasca – și după reîntoarcerea propriei mame, Principesa Elena, ulterior denumită Regină-mamă, Mihai I a dorit să se mute la Cotroceni.
Dar ghinionul a făcut ca în 10 noiembrie 1940, puternicul cutremur ce a devastat Capitala, să avarieze grav și Cotroceniul.
În plus, o altă variantă, Palatul Kiseleff, denumit și „Casa Iarca” – după numele boierului Constantin Iarca, fost primar de Buzău, care o construise – sau „Vila de la Șosea” ori chiar „Palatul Prințului Moștenitor”, fusese donată Ministerului Învățământului, în 1940.
Așa că și suveranul și Regina-mamă au fost nevoiți ca, atunci când erau în București, să stea în „Casa Mică”, în rest preferând Sinaia, cu Peleșul și Pelișorul nașterii sale.”
Acolo, în „Casa Mică” și nu în Palatul Regal, în Salonul Galben al vilei cu un singur etaj, unde era biroul regelui, acesta l-a întâlnit și l-a arestat, în acea zi istorică, pe Ion Antonescu.
Inițial, împreună cu Mihai Antonescu, mareșalul a fost ținut în marele seif model Fichet, în care fostul rege Carol al II-lea își avusese faimoasa colecție de timbre.
Apoi, a fost preluat de un grup de comuniști, în frunte cu „inginerul Ceaușu”, numele conspirativ al agentului sovietic Emil Bodnăraș, viitorul ministru al Apărării din perioada 1947-1955.
Despre evenimentul din 23 august 1944 s-au scris enorm de multe cărți, articole, la care se adaugă și mărturiile unora dintre participanții la acțiunea respectivă, în frunte cu Regele Mihai.
Astfel, se știe că Antonescu, programat inițial pentru o audiență la ora 15.00, a ajuns la Palat în jurul orei 16:00.
El i-a explicat regelui situația militară și planurile sale, la care Mihai I i-a cerut să accepte un armistițiu și să renunțe la orice rezistență, pentru a-i convinge pe aliați de bunăvoința României.
Mareșalul a refuzat categoric , spunând că va încheia armistițiul doar cu consimțământul lui Hitler, justificându-se prin „cuvântul de ofițer dat lui Adolf Hitler”, conform intelligenceinfo.com.
În fața acestei atitudini, Regele a ordonat arestarea mareșalului și a viceprim-ministrului Mihai Antonescu de către colonelul Emilian Ionescu cu un grup de patru soldați, cei doi fiind închiși într-o cameră, în jurul orei 17:00.
Însuși fostul suveran a povestit, după 1990, într-un interviu acordat scriitorului și publicistului Stelian Tănase, cum s-a derulat întrevederea cu Antonescu.
Citește și: Recunoașteți personajul? Drama teribilă a actorului care l-a jucat pe Carol al II-lea. Cum a murit?
„I-am spus, mai deghizat, mai așa, că el ar fi omul care ar trebui să facă acest lucru.
Bine, a protestat, bineînțeles, Mihai Antonescu a încercat și el să spună ceva să-l astâmpere puțin, că situația e prea gravă pentru orgolii, Sănătescu care fusese coleg cu el la Cavalerie, și el a încercat.
Atuncea Antonescu s-a cam agitat și a spus: „Eu, fără permisul lui Hitler, eu nu pot să fac așa ceva!””.
După arestarea lui Antonescu ”l-am chemat și pe generalul Mihai, care a fost dat afară din armată de Antonescu, și l-am numit Șeful Marelui Stat Major”, povestea Mihai I în interviu.
Ce s-a întâmplat după aceea cu destinul României, cu Regele Mihai și soarta lui Antonescu este o altă poveste, oricum binecunoscută deja ori trăită pe propria piele de zeci de milioane de români.
Citește și: Cum a fost furată Basarabia de Rusia, în 1940? „Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem”
Odată cu instaurarea regimului comunist, actul de la 23 august a fost numit, inițial „Insurecţia armată din 23 August 1944” și devenind, din 1948, Ziua Naţională a României în locul celei de 10 mai,
A cunoscut mai multe schimbări ale titulaturii oficiale, până la rebotezarea sa, în anii ’80, de regimul Nicolae Ceauşescu, drept „Revoluţia de Eliberare Socială şi Naţională, Antifascistă şi Antiimperialistă”, fiind prezentat ca o realizare exclusivă a Partidului Comunist.
Titulatura a dispărut, firesc, după evenimentele din decembrie 1989 și prăbușirea sistemului comunist, redevenind doar o zi ca oricare alta din calendarul fiecărui an, fără nicio altă semnificație oficială.
Dar soarta „Casei Noi” a fost cruntă. Chiar a doua zi, în 24 august, bombardamentele germane distrugeau clădirea, avariind grav și Palatul Regal.
Dacă în cazul Palatului renovările au părut firești, vila din spatele lui n-a beneficiat de aceeași atenție.
Astfel că locul a rămas aproape neschimbat pentru ani de zile, până în anii ’50, când comuniștii au curățat zona, la propriu, inclusiv ce rămăsese din fosta reședință regală privată.
În 1960, aproximativ pe același loc pe care existase „Casa Mică”, a fost construită Sala Palatului pe care o vedem și astăzi, cu parcul ei adiacent.