Sună ca semnalul de alarmă dat de un macac, dar este de fapt schițăitul unui chițcan pitic. Acest apel trilurit oferă o idee despre lumea sonoră a micilor mamifere, care în general sunt foarte bune în a-și păstra lumea secretă de a noastră, scrie The Guardian.
Ecologista Huma Pearce ascultă aceste sunete necunoscute din pădure pe laptopul ei – dar fără un dispozitiv special tot ceea ce ar auzi ar fi sporovăiala obișnuită a trecătorilor, zgomotele câinilor entuziasmați și vântul care gâdilă vârfurile copacilor.
„Auzi ce poți auzi, dar sunetul merge dincolo de asta”, spune Pearce, care se încearcă să afle sunetele secrete ale micilor mamifere din Lesnes Abbey Wood din sud-estul Londrei.
”Odată ce începeți să vă adânciți în domeniul sunetelor de înaltă frecvență, vă dați seama în curând că se întâmplă mult mai multe decât ceea ce putem percepe fără ajutorul detectoarelor cu ultrasunete”.
Urechea umană este sensibilă la frecvențe care sunt în jurul a 20 kHz, ce este peste este considerat ultrasunet, iar scârțâiturile rare
» Citește continuarea pe pagina autorului