În săptămâna 13 – 19 mai 2013 s-a desfăşurat cea de-a patra reuniune transnaţională din cadrul proiectului multilateral Comenius “Théâtre et Drama, vecteurs d’un apprentissage culturel, linguistique et dynamique’’. La aceastaau participat parteneri din 6 ţări europene: Franţa, Germania, Italia, România, Turcia şi Portugalia, ultima fiind şi ţara gazdă. Escola Básica Conde Vilalva din Évora a fost organizatoarea festivalului ce a marcat punctul de maxim al parteneriatului european generat de proiectul Comenius.
Fiind ultima întâlnire de proiect, cei şase parteneri au avut un program extrem de dens. Derularea festivalului, produsul final al proiectului, a fost dublată de ultimele etape ce trebuie realizate conform calendarului propus pentru implementarea acestuia, cât şi de paşii organizatorici ce trebuie parcurşi până la finalul perioadei de viaţă a proiectului.
Echipa română ce s-a deplasat în localitatea Évora (în Portugalia) a fost formată din 6 elevi de la clasele a VI-a şi a VII-a (Costea Adrian – Mihai, Elefteriu Alexandru-Gabriel, Cornei Laura-Maria, Spulber Georgiana-Florentina, Ancuţa Paula, Năcuţă Diana) şi 6 profesori de la Colegiul Tehnic de Căi Ferate Unirea din Paşcani : Anicolaesei Alexandra, Bucataru Iulia, Centea Liliana, Coşniţă Emilia-Felicia (manager de proiect), Marcu Carmen-Silvia, Sofron Vasile.
Ziua de luni, 13 mai 2013 a fost a zi solicitantă atât fizic, cât şi emoţional. A fost ziua în care am parcurs longitudinal toată Europa: am plecat dintr-o ţară estică şi într-o singură zi am ajuns într-una vestică. Pentru majoritatea elevilor a fost pionieratul în călătoria cu avionul, cu metrou-ul, cu sightseeing. Prezenţa în Portugalia a fost şi prilejul în care am atins cel mai vestic punct al Europei continentale. Am fost la “capătul lumii”. Aflat la câţiva kilometri de Cascais şi la ceva mai mulţi de Sintra, Cabo da Roca ne-a încărcat cu zbuciumul valurilor oceanice, cu vânt puternic, cu un covor de flori pitice extrem de colorate şi sentimentul că acolo este locul unde se termina pământul şi începe oceanul. Atunci am simţit ceea ce numai marii navigatori au trăit.
Farul, restaurantul care nu are o vedere panoramică prea bună, birourile funcţionăreşti ne spun că acel punct nu mai este virgin. “Atingerea” acestui punct poate fi marcată printr-un certificat sau o diplomă pe care am obţinut-o de la biroul din interior, scris cu toc cu cerneală neagră, cu un scris ce seamnă cu cel medieval.
Ziua de marţi, 14 mai 2013, a fost dedicată reîntâlnirilor. Elevii şi profesorii ţărilor partenere s-au revăzut pentru prima dată după ultima întâlnire transversală ce a avut loc în Gemania în noiembrie 2012 în localitatea Lörrach. Ziua a însumat bucuria regăsirilor, emoţia cunoaşterii unor persoane şi locuri noi, reînnodarea şi fundamentarea modului de a comunica. Una dintre şcolile noi din oraş, Escola Básica Conde Vilalva este situată înafara perimetrului oraşului vechi, beneficiind de un campus şcolar extrem de generos. “Costumată” ca un personaj din piesele de teatru, şcoala portugheză ne-a impresionat şi prin folosirea elementelor tradiţionale. Multe elemente folosite ca mijloace didactice ne-au confirmat că Portugalia este una dintre patriile stejarului de plută, considerat o comoară naţională. Aşa am aflat că Alentejo este astăzi o zonă foarte fertilă, care produce mai mult de două treimi din necesarul total de plută la nivel mondial.
Dimineaţa zilei de 15 mai 2013, a fost dedicată deschiderii oficiale. Reprezentanţi ai primăriei oraşului Evora, ai Ambasadei franceze în Portugalia, ai Direcţiei de servicii regionale (Biroul de învăţământ) – Regiunea Alentejo, ai şcolii, ne-au urat un bun venit în stil tradiţional.
După-amiaza zilei a debutat cu prima sesiune de lucru. Doamna Elisabete Figueira, coordonatorul echipei portugheze a prezentat aspecte organizatorice ale festivalului şi ale programului întâlnirii transversale. Fiind una dintre întâlnirile la care participă în jur de 100 de persoane numai din tările partenere, echipa portugheză a dovedit o capacitate organizatorică demnă de invidiat.
Ultima parte a după-amiezei a fost destinată cunoaşterii unuia dintre cele mai frumoase oraşe ale Portugaliei, Evora. Aflat în lista UNESCO a Patrimoniului Mondial, oraşul a fost fondat odată cu începuturile creştinismului în Portugalia, fiind un spaţiu cu o atmosferă unică. Un echilibru fascinant şi dificil ne-a fost oferit de cei nouă kilometri ai apeductului Agua de Prata Aqueduct (construit între 1531 – 1537). Dovada unui triumf al igineriilor şi al arhitecturii acelor vremuri, impresionantele arcade astăzi se împletesc pe alocuri cu magazine, cafenele, case, etc..
Primul popas al explorării noastre a fost la Teatro Garcia de Resende din Evora. Cunoscut ca unul dintre cele mai importante teatre din ţară, acesta ne-a impresionat atât prin structura exterioară, cât şi prin sala de spectacole, picturile şi decoracţiunile interioare. În holul de la intrare am văzut picturi în ulei pe pânză, ce sunt reprezentări ale muzicii, dansului, comediei şi literaturii, iar în sala principală am găsit o arhitectură şi un decor în stil baroc italian. Deschis la 1 iunie 1892 la sfârşitul unui lung proces ce a durat peste 11 aniTeatrul Garcia De Resende, este unul dintre cele mai reprezentative “teatre italiene” din Portugalia ce poate să apară pe primele locuri ale unei liste la nivel european, alături ca de exemplu de Scala din Milano.
Încă fascinaţi de Teatrul din Evora, ne-am oprit la unul dintre cele mai importante monumente gotice ale Portugaliei, Catedrala din Evora, amestec de baroc şi manueline, cu elemente renascentiste. Simbol al oraşului, Templul Roman, obiectiv istoric unic în Portugalia, s-a păstrat până astăzi aproape perfect. Cu cele 14 coloane din granit (şase în partea din faţă), cu baza, capitelurile şi arhitravele din marmură, templul este unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Portugalia. Obiectiv important atât pentru credinciosi, cât si pentru cei de alte confesiuni, Biserica Sao Francisco ne-a delectat cu elementele sale gotice şi manueline, cu decoraţiunile interioare în stil gotic şi baroc.
16 mai 2013: a venit şi Marea zi a festivalului Six Sur Scène. Dimineaţa a fost dedicată repetiţiilor. Timpul a fost insuficient pentru acomodarea cu scena, cu costumele, pentru poziţionarea luminilor, pentru repetarea dialogurilor, pentru racordarea coloanei sonore.
În timpul amiezei, în piaţa Giraldo, am deschis parada Six sur Scène. Locul de întâlnire a fost în faţa bisericii Sf. Anton, la fântâna cu cele opt jeturi de apă. Constuită în stil renascentist, jeturile ei simbolizează cele opt străzi care se întâlnesc aici în centrul vechi al oraşului, locul unde farmecul gotic al Palatului Esthaus s-a păstrat neatins de vreme. În acest loc încărcat de istorie a început parada noastră. Acompaniaţi de toboşari am strigat si ne-am distrat timp de o oră. Centrul vechi al oraşului a fost umplut de sunetul tobelor, de elevii costumaţi în straiele de scenă, de membrii echipelor ce participau la parada. Defilarea a fost preludiul unei performanţe de interpretare.
Seara festivalului a debutat cu cuvântul gazdelor (Escola Básica Conde Vilalva). Deschiderea festivalului a fost făcută de echipa germană cu L’âme allemande. Interpretarea în limbile franceză şi germană a pus în lumină numeroasa trupă germană. A doua echipă ce a interpretat Un jour en France a fost echipa franceză. Fiind tot o echipă de proporţii, elevii Colegiului Mallarmé au umplut scena, oferind mostre ale unei zile din viaţa unui elev francez. Echipa italiană a “amestecat” foarte uscusit teatrul italian cu tema solicitată în proiect. Piesa La Commedia dell’arte et la génération collège a fost un melanj în limbile franceză, italiană şi engleză. A patra în festival, echipa română a adus prin piesa Un théâtre de rêve o combinaţie între teatru clasic (Chiriţa în provincie) şi drama contemporană. Cei doi inamici (ora foarte târzie şi diferenţa de fus orar faţă de România de două ore) nu au doborât entuziasmul micilor actori. Prestaţia actoricească a echipei române a stârnit reacţii puternice în rândul spectatorilor: aceştia au râs din inimă la auzul replicilor lui Vasile Alecsandri, s-au entuziasmat în faţa impresiilor din timpul activităţilor proiectului, au aplaudat la finalul piesei. A cincea echipă, cea turcă, a pus în scenă piesa One day at school în limbile turcă şi engleză. Finalul festivalului a fost punctat de echipa portugheză. Elevii şcolii gazdă au oferit un alt exemplu de practică teatrală extrem de concludent prin Je me souviens de Georges Perec în care elevii şcolii din Évora au performat ca nişte adevăraţi profesionişti.
Dimineaţa zilei de 17 mai 2013 am petrecut-o înlocalitatea medievală Monsaraz. Deşi în mod curent, clima regiunii este foarte uscată, acea zide vineri a adus rafale de ploaie. Situată în Alentejo, la câţiva kilometri de graniţa cu Spania localitatea este una dintre cele mai vechi aşezări din Portugalia. Cu o atmosferă medievală, localitatea păstrează ruinele unui castel, a zidurilor fortificate din sec. XIV, Biserica parohială Santa Maria do Castelo (cu un mormânt de marmură datând din sec. XIII), o frescă din sec. XIV, ce se păstrează în muzeul religios. În împrejurimile localităţii Monsaraz se găsesc numeroase ruine şi vestigii din timpurile neolitice, cu importante situri istorice.
Cocoţaţi pe zidurile castelului am văzut cel mai mare lac de acumulare din Europa, lacul Alqueva. Mergând pe firul apei lacul are ca lungime aproximativ 84 de km. Această gârlă de necuprins era “decorată” cu barajul Alqueva, baraj construit în urmă cu apoximativ 10 ani, în cadrul proiectului Alqueva 2015. Înalt de 150 m, barajul garantează portughezilor din regiunea Alentejo accesul la una dintre cele mai mare rezerve de apă din Europa
Parcurgând alţi 12 kilometri, timp în care am admirat peisajul cu dealuri joase şi câmpii, cu stejari de plută şi măslini sau, ocazional, viţă de vie, am ajuns la Sao Pedro do Corval. Renumită pentru obiectele din ceramică ce se produc aici, localitatea este capitala iberică a lutului. Cu aproximativ 22 de centre de olari şi aproximativ trei duzini de meşteri Corval este o adevărată şcoală de ceramică tradiţională. Păstrând intacte rădăcinile sale culturale şi manuale de sute de ani, Sao Pedro do Corval este considerată un adevărat sat de artizani.
După-amiaza a fost rezervată unor sesiuni de lucru. În prima parte s-a făcut evaluarea festivalului, fiecare partener menţionând puctele tari şi pe cele slabe ale acestuia. Deşi au existat unele “scăpări” pentru că sceneta unor parteneri a depăşit cele 20 de minute alocate sau pentru că alţii au avut în propria piesă dialoguri în limba naţională, toţi partenerii au concluzionat că festivalul a fost momentul de maxim al proiectului. Această manifestare a fost ocazia prin care aproape 100 de elevi au performat prin teatru, muzică, dans într-un amestec al “învăţării culturale, lingvistice şi dinamice”. Acest punct culminant a revelat talente, a conştientizat nebănuite limite artistice, a stabilit decizii în alegerea unor viitoare profesii. Six Sur Scène a condus atât la realizarea obiectivelor pe termen scurt, cât şi a celor cu o întindere lungă în timp.
A doua sesiune de lucru a vizat raportul final al proiectului. Coordonatorul proiectului, doamna Brigitte Sallaberry a prezentat un model de raport şi a oferit indicaţii necesare pentru completarea acestuia. Partenerii trebuie să completeze unele secţiuni împreună, altele fiind solicitate doar de Agenţia lor naţională.
Împreună cu partenerii, d-na Marie Florence Renaud a verificat «mallette pédagogique», aceasta cuprinzând materialele pe care partenerii le-au realizat atât conform activităţilor ce se regăsesc în Formularul de Aplicaţie al proiectului (depus la Agenţia Naţională), cât şi în urma deciziilor luate în cadrul sesiunilor de lucru din cadrul mobilităţilor desfăşurate.
Colegii francezi au reamintit de postarea materialelor pe platforma de lucru a proiectului Comenius, în spaţiul pe care îl avem la dispoziţie în DropBox, pe blog-ul proiectului http://comeniusmallarme.canalblog.com/.
D-na Marie Florence Renaud a centralizat finalizarea instrumentelor de evaluare, EEPEE şi MICE. Evaluarea s-a realizat atât la nivelul parteneriatului proiectului, al unităţilor şcolare partenere, cât şi al profesorilor şi al elevilor implicaţi.
Fiind ultima sesiune de lucru “faţă în faţă”, fiecare partener şi-a exprimat ultimele aprecieri. D-na Coşniţă Emilia-Felicia a felicitat atât coordonatorul francez, cât şi echipa gazdă, organizatoarea festivalului.
Sâmbătă, 18 mai 2013 a fost ziua emoţiilor lacrimogene. Având conştiinţa faptului că este foare posibil să nu se mai vadă niciodată, elevii noştri s-au despărţit foarte greu de colegii lor europeni. Implicarea în activităţile proiectului, participarea la orele de curs alături de colegii lor, socializarea din timpul liber a creat legături puternice ce nu se vor uita uşor.
Material realizat de
Prof. Coşniţă Emilia-Felicia
Citește și: {loadposition articlescategoryload}