În fiecare zi, trăim între două realități: cine suntem și cine am putea fi. Ne mișcăm între obligații, visuri amânate și mici momente de autenticitate, în care ne recunoaștem cu adevărat. Cât de aproape trăim, însă, de potențialul nostru real? Cât din ceea ce facem reflectă ceea ce suntem și cât este doar o repetiție a așteptărilor celorlalți? Aceste întrebări sunt, poate, începutul drumului către ideea de a deveni cea mai bună versiune a noastră – un proces viu, care nu are de-a face cu perfecțiunea, ci cu autenticitatea.
Dar ce înseamnă, de fapt, să fii „cea mai bună versiune a ta”? Este o expresie abstractă sau are fundamente psihologice și practice reale, care pot ghida viața fiecăruia dintre noi?
Expresia „cea mai bună versiune a ta” este des întâlnită în discursuri motivaționale, dar dincolo de retorică ea are o bază solidă în psihologie. Martin Seligman, fondatorul psihologiei pozitive, vorbește despre „înflorire” (flourishing) ca despre starea în care un om își valorifică punctele forte, trăiește cu sens și își cultivă relații sănătoase. În același sens, Abraham Maslow (psiholog american, cunoscut pentru ierarhia nevoilor umane) a introdus ideea de autoactualizare, adică procesul prin care fiecare persoană își realizează potențialul interior.
» Citește continuarea pe pagina autorului