Convingerile religioase sunt exprimate cotidian in timpul marelui Război Mondial. Paștele in special a reprezentat un eveniment aparte in anul 1917 si 1918 găsindu-i pe români purtându-și crucile infrângerii, a refugiului, iar o parte a țării era ingenunchiată de ocupația inamică. De aceea românii au trăit, au simțit Sfânta Sărbătoare a Paștelui cu care s-au mai intalnit de-a lungul istoriei noastre.
Documentele oficiale nu au consemnat cum au petrecut romînii Paștele in urma cu 100 de ani. Din fericire bogata literatură memorialistică, dar si cateva ziare apărute la Iași ne arată că regina Maria, preoții, ofițerii si civilii și-au deschis cu toții povestea de viață mărturisind inclusiv despre sărbătoarea pascală. In primăvara anului 1917, Paștele ortodox s-a sărbătorit pe data de 12-15 aprilie, iar in toată zona frontului comandanții armatei române au dispus ca slujbele de inviere să fie oficiate cu mare fast tocmai pentru a da un mesaj de speranță. Mobilizat pe front, preotul Cicerone Iordăchescu remarcă faptul că și-n anul 1916 Paștele s-a sărbătorit cu mare pompă, iar in 1917 in noaptea de Paște corul ofițerilor au cântat destul de frumos imnul biruinței “Hristos a Inviat” in mijlocul naturii. Un alt ofițer descrie aceeși atmosferă de comuniune in care ostași ofițeri ciocnesc ouă roșii și pahare de vin, iar lor li se alătură și sătenii cu care astfel marchează impreună Invierea Domnului.
În teritoriul ocupat de germani, care sărbatoreau Paștele la altă dată, românii sunt obligați să muncească la zilele pascale, fiind refuzați ca au refuzat aceasta. Pia Alimanasteanu descrie suferința populației in vremea ocupației germane și notează in jurnalul său ,, azi de paste cred că in nici o casă romanească nu s-au ciocnit ouă’’. La Iași in noaptea de inviere la ora 24, regele Ferdinand insoțit de principele Carol, membri ai guvernului si comandanți ai armatei au participat la slujba de la Mitropolie oficiată de mitropolitul Pimen Georgescu. După ce mitropolitul a rostit “Hristos a Inviat”, au fost trase 100 de salve de tun pentru a vesti tuturor invierea Domnulului și simbolic invierea României. In acel neuitat an 1918 românii de pretutindeni aflați unii in tranșee, alții sub ocupație dușmană in bordee, case sau palate au sărbătorit cu credință si speranță Invierea Domnului. Din suferințe, jertfe și durerile lor s-a născut moștenirea pe care noi am primit-o și trebuie s-o ducem mai departe.
Preot
Dănilă Gheorghe
Paroh la biserica Sfinții Imp. Constantin și Elena Valcica