Imaginați-vă acest scenariu: două persoane își înșală partenerii una cu cealaltă și, ulterior, își părăsesc partenerii pentru a fi împreună. Ar trebui să aibă încredere unul în celălalt sau se aplică zicala „o dată trădător, mereu trădător”?
Intuiția și cercetările anterioare sugerează că oamenii decid dacă cineva este demn de încredere pe baza comportamentului din trecut și a reputației pentru trădare. Totuși, un nou studiu realizat de psihologi de la UCLA și Universitatea de Stat din Oklahoma (SUA) încearcă să explice de ce anumite persoane care trădează pot fi considerate totuși demne de încredere.
Iată paradoxul încrederii: când beneficiem de pe urma trădării cuiva, avem tendința să considerăm acea persoană ca fiind, în mod paradoxal, de încredere. Experimentele au arătat că deși subiecții tind să-i perceapă pe cei care i-au trădat pe alții drept mai puțin de încredere, atunci când trădarea le aduce un beneficiu, îi consideră pe trădători mai demni de încredere.
Studiul a fost publicat în revista Evolution and Human Behavior.
Paradoxul încrederii. Rolul conceptului de „încredere” în relații
Potrivit cercetătorilor, evaluările legate de încrederea în cineva sunt folosite pentru a lua decizii adaptative,
» Citește continuarea pe pagina autorului