Pensionari, Foto: Feverpitched | Dreamstime.com
Uneori, bucuria de a vedea pe cineva drag se traduce în mod debil printr-un zâmbet, deși cel pe care-l reîntâlnești se află într-o situație precară. Pe urmă, regreți că ai zâmbit ca prostul în fața greutăților celuilalt, în loc să fi exersat cel mult un surâs de încurajare. Am întâlnit-o la piață, mai să n-o recunosc. Tanti Maria, femeia de serviciu din liceu. Mult mai îmbătrânită, căra o jumătate de plasă de produse, gâfâind. Se oprea din 20 în 20 de metri, că efortul o obosea vizibil.
Am întrebat-o, bucuros că am văzut-o, ce mai face. Femeia o ducea greu, dar avea noroc cu cei doi băieți pe care-i crescuse singură după moartea soțului. Cei doi îi trimiteau 800 de lei lună de lună- că atât o costau medicamentele. Dacă era să trăiască doar din pensia ei, ar fi fost muritoare de foame.
În statistici, tanti Maria este unul dintre supraviețuitori. Are circa 2300 de lei pensie, iar medicamentele îi iau jumătate din bani. Gazul, curentul și utilitățile îi iau cealaltă jumătate. Asta atunci când nu vine vreo regularizare și plătește cât nu poate duce.
Tanti Maria nu le are cu transmiterea online a indexurilor și nici nu vrea să delege copiilor această corvoadă.
» Citește continuarea pe pagina autorului