Un impact major ar fi putut amplifica temporar câmpul magnetic slab al Lunii, creând un vârf de intensitate ce a fost înregistrat în unele roci lunare.
Cercetătorii de la MIT vorbesc despre o combinație între un câmp magnetic antic, slab, și un impact de mari dimensiuni, care a generat plasmă și ar fi putut crea temporar un câmp magnetic puternic, concentrat pe fața îndepărtată a Lunii.
Într-un studiu publicat în revista Science Advances, cercetătorii demonstrează prin simulări detaliate că un impact, cum ar fi cel provocat de un asteroid mare, ar fi putut genera un nor de particule ionizate care a învăluit temporar Luna.
Acest nor de plasmă ar fi circulat în jurul Lunii și s-ar fi concentrat în punctul opus locului de impact. Acolo, plasma ar fi interacționat cu câmpul magnetic slab al Lunii și l-ar fi amplificat temporar. Orice roci din acea regiune ar fi putut înregistra urmele acestui magnetism intensificat, înainte ca acesta să dispară rapid.
Această combinație de evenimente ar putea explica prezența rocilor extrem de magnetice descoperite într-o regiune din apropierea polului sudic, pe fața îndepărtată a Lunii.
» Citește continuarea pe pagina autorului
