Viața de bebeluș pare a fi minunată: să fii hrănit, îmbrăcat și transportat într-un căruț pufos, să fii salutat și să zâmbești, să ai îndrăzneala să țipi pentru că mâncarea nu a sosit suficient de repede și apoi să o arunci pe jos atunci când nu îți place. Păcat este, însă, că niciunul dintre noi nu își amintește exact cât de bine ne-a fost cândva.
În 1905, Sigmund Freud a inventat termenul de „amnezie infantilă”, referindu-se la „amnezia ciudată care, în cazul majorității oamenilor, ascunde cele mai timpurii începuturi ale copilăriei lor”. După mai bine de un secol, psihologii sunt încă intrigați de motivul pentru care nu ne putem aminti primele noastre experiențe.
„Majoritatea adulților nu au amintiri înainte de vârsta de doi-trei ani”, spune profesorul Qi Wang de la Universitatea Cornell.
Până în jurul vârstei de șapte ani, amintirile din copilărie sunt de obicei fragmentate. Până nu demult, cercetătorii credeau că nu era suficient de dezvoltat creierul celor mici pentru a forma amintiri de durată, potrivit The Guardian.
Paradoxul amneziei
Totuși, studiile din anii 1980 au arătat că bebelușii de numai doi ani își pot forma amintiri și își pot aminti în detaliu evenimente petrecute cu câteva luni înainte.
» Citește continuarea pe pagina autorului