Sunetul blând al Clopotului Electric Oxford abia se aude, dar ceea ce îi lipsește în volum, compensează prin durabilitatea bateriei sale. Clopotul sună din 1840, fiind unul dintre cele mai îndelungate experimente științifice din lume, deși ce l-a menținut în funcțiune atât de mult timp rămâne un mister. Ce secrete ascunde cea mai veche baterie?
Profesorul de fizică Reverend Robert Walker, de la Universitatea Oxford (Anglia) a achiziționat clopotul în 1840, iar acum acesta poate fi găsit în Laboratorul Clarendon al universității, încapsulat în spatele a două straturi de sticlă.
Parțial datorită locației sale și parțial datorită tipului de baterii pe care se presupune că funcționează, clopotul este cunoscut și sub numele de „Clarendon Dry Pile” (bateriile uscate Clarendon); bateriile uscate sunt un tip timpuriu de baterie format din stive de discuri metalice.
Un motiv pentru care cea mai veche baterie a funcționat atât de mult timp este faptul că clopotul nu necesită multă energie și nici nu pierde multă energie.
Cea mai veche baterie funcționează de aproape două secole
„În timp ce se mișcă înainte și înapoi, ce se întâmplă este că micuța pendulă de plumb atinge cei doi clopoței de pe fiecare parte.
» Citește continuarea pe pagina autorului