Un nou termen își face loc în psihologie pentru a desemna acei indivizi care nu se regăsesc nici în tiparele clasice de introversiune sau extraversiune: „otrovertul”. Conceptul a fost introdus de psihiatrul american Rami Kaminski și descrie persoanele a căror raportare este diferită de cea a majorității.
Dacă introvertiții se raportează spre interior și extravertiții spre exterior, otroverții privesc, după cum spune Kaminski, „într-o direcție rar împărtășită de ceilalți”. Această tendință de a nu se alinia este adesea percepută ca dificultate de adaptare, mai ales într-o societate care valorizează apartenența la grup. Kaminski povestește că și-a descoperit această trăsătură încă din copilărie, când, la inițierea în cercetași, nu a resimțit emoția comună a colegilor săi.
În cultura contemporană, a nu „aparține” poate fi privit drept problemă psihologică, însă Kaminski atrage atenția asupra potențialelor beneficii. El subliniază că originalitatea și independența emoțională sunt daruri care decurg din această poziționare atipică.
„Istoria este plină de gânditori independenți”
„Istoria este plină de gânditori independenți care, nefiind dependenți de un grup, au reușit să recunoască pericolele mentalității de turmă mult mai devreme decât ceilalți”, notează autorul.
Printre exemplele de figuri istorice pe care Kaminski le consideră „otroverte” se numără Frida Kahlo,
» Citește continuarea pe pagina autorului