O echipă internațională de cercetători a dezvoltat o nouă metodă pentru a cartografia petele de pe suprafața stelelor îndepărtate, utilizând observații realizate cu ajutorul planetelor care trec prin fața stelelor lor.
Tehnica se bazează pe date colectate de misiunile NASA TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite) și Kepler, și a fost prezentată într-un studiu publicat în The Astrophysical Journal.
Noua metodă, denumită StarryStarryProcess, îmbunătățește modelele existente prin care astronomii pot estima câte pete stelare există pe o stea, unde sunt amplasate și cât de luminoase sau întunecate sunt acestea.
Înțelegerea mai bună a acestor „buline stelare” este esențială pentru a interpreta corect datele despre exoplanete și atmosferele lor, cu implicații directe asupra studiilor legate de locuibilitatea lumilor din afara Sistemului Solar.
„Multe modele presupun că stelele sunt discuri uniforme, perfect luminoase, dar știm din observațiile Soarelui nostru că lucrurile sunt mult mai complexe”, a explicat Sabina Sagynbayeva, doctorandă la Stony Brook University și autoarea principală a studiului. „Metoda noastră le oferă astronomilor un mod de a deduce câte pete are o stea și cum acestea influențează lumina observată.”
O înțelegere mai precisă a sistemelor planetare
Atunci când o planetă trece prin fața unei stele,
» Citește continuarea pe pagina autorului