„Poezia nu vorbeşte despre realitate, ci e în stare să construiască o altă realitate în care ne putem salva”, a spus Ana Blandiana, vineri, la Oviedo, atunci când a fost recompensată cu Premiul Prinţesa de Asturias pentru Litere. Scriitoarea a mai punctat în discurs ce a însemnat poezia în anii comunismului şi cât de puternică este legătura sa cu Spania. „În condiţii extreme, oamenii au recurs la poezie ca la un mijloc de salvare” iar dacă roboţii vor fi superiori oamenilor, ei nu vor putea descifra „misterul poeziei” care „nu poate fi nici definit, nici înfrânt”, transmite News.ro.
„Orice împlinire mă întoarce acasă spre locul de unde am pornit, un loc care în istorie se numea Dacia Felix, cea cucerită de Împăratul Traian, dar în basmele româneşti este numit „locul în care se bat munţii în capete”, un loc aşezat între mai multe imperii duşmane si duşmane intre ele, căruia dintre toţi vecinii numai Marea Neagră nu i-a vrut niciodată răul. Latinitatea noastră, rămasă în exil la celălalt capăt al continentului, ne-a singularizat şi ne-a dat, o dată cu conştiinţa că suntem altfel decât cei din jur, sentimentul singurătăţii în istorie. Un sentiment care nu mi-a permis niciodată să mă desprind,
» Citește continuarea pe pagina autorului