În ultimele săptămâni, de când reforma educației a accelerat ca mașinăriile bizare din Mad Max – Fury Road prin deșertul societății românești deficitare la orice, m-am tot gândit la colegii profesori din școli și licee: ce îi așteaptă de la toamnă, după un an plin de șocuri politice, mai apoi economice, marcat de o divizare pe care țara asta n-a mai cunoscut-o din anii 90? Ce speranțe mai au de la examenul de titularizare? Câți dintre ei se bucură de o stabilitate reală a postului pe care sunt încadrați? Cât de mult vor mai crește corvezile birocratice? Am urmărit reacțiile din presă și numeroasele luări de poziție individuale sau de grup, după ce au fost anunțate măsurile de austeritate din primul pachet lansat de guvernul Bolojan (mărirea normei didactice, diminuarea plăților pentru orele suplimentare, mărirea efectivelor de elevi, toate acestea antrenând fragmentarea posturilor și limitarea intrărilor în sistem, pentru o economie estimată la… 0,21 % din PIB!).
Urmărește cele mai noi producții video G4Media – articolul continuă mai jos –
Toate acestea afectează (deocamdată) în mult mai mică măsură sistemul universitar, trebuie s-o recunoaștem, unde norma didactică, chiar dacă a crescut, e totuși mai mică,
» Citește continuarea pe pagina autorului