Într-o piață a muncii extrem de dinamică, mulți salariați își desfășoară activitatea atât la birou, cât și prin deplasări frecvente în interes de serviciu – vizite la clienți, la șantiere sau filiale, deplasări internaționale. Pentru angajatori, mobilitatea forței de muncă impune întrebări esențiale: sunt aceste deplasări gestionate corect din punct de vedere legal? Este vorba despre o delegare sau despre un caracter mobil inerent al atribuțiilor salariatului?
O gestionare incorectă a acestor situații poate genera riscuri juridice semnificative pentru angajator, de la litigii cu salariații (privind plata indemnizațiilor, a orelor suplimentare sau a drepturilor aferente) până la posibile sancțiuni din partea autorităților de control (ITM, ANAF). Prin urmare, este crucial ca angajatorul să înțeleagă și să aplice corect instituțiile juridice relevante.
În cele ce urmează vom demistifica cele două concepte – delegarea și clauza de mobilitate – oferind un cadru clar pentru a distinge între ele și a asigura conformitatea legală și fiscală.
Delegarea – soluția pentru deplasările temporare și excepționale
Aspecte cheie ale delegării:
- Caracter temporar și excepțional: Delegarea este prin natura sa o măsură temporară, aplicabilă în situații neprevăzute sau izolate, atunci când angajatorul are o nevoie specifică pentru o perioadă limitată.
» Citește continuarea pe pagina autorului
