Recunoașterea de către Spania, Irlanda și Norvegia a Palestinei ca stat suveran este o decizie importantă, atât istorică, cât și simbolică. Mișcarea face parte din eforturile de implementare a soluției celor două state, pe care comunitatea internațională o vede drept formula adecvată pentru stabilirea păcii între palestinieni și israelieni, scrie El Mundo.
Palestinieni din Cisiordania impartind ajutoare primiteFoto: SAID KHATIB / AFP / Profimedia
În contextul războiului din Gaza, soluția cu două state a câștigat teren, dând un nou impuls revitalizării unei Autorități Naționale Palestiniene care în ultimii ani devenise irelevantă – în parte din cauza blocadei Israelului – și care poate fi văzută acum ca embrion al viitorului stat, așa cum este proiectat de Acordurile de la Oslo. Recunoașterea crește presiunea diplomatică asupra Israelului pentru a accepta soluția celor două state, pe care o respinge în prezent.
Există statul palestinian?
Există pe hârtie, nu pe teren. Pe 15 noiembrie 1988, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP) a proclamat statul palestinian într-o sesiune solemnă la Alger. A fost o perioadă marcată de izbucnirea Primei Intifada în teritoriile ocupate. Declarația de independență a Palestinei a abandonat revendicarea istorică asupra întregului teritoriu palestinian și a acceptat o soluție cu două state și soluționarea pașnică a disputei.
» Citește continuarea pe pagina autorului
