Primul transplant cardiac realizat la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. George I.M. Georgescu” din Iași a însemnat o decizie medicală cu un grad ridicat de risc. Pacientul, aflat în insuficiență cardiacă severă, șoc cardiogen și cu afectarea mai multor organe, avea șanse minime de supraviețuire fără intervenție. În același timp, nici inima donatorului nu părea, inițial, una eligibilă pentru transplant. După ce donatorul a suferit un stop cardiac într-o sală de sport și a fost resuscitat, primele investigații au arătat o fracție de ejecție (procentul de sânge pe care inima îl pompează la fiecare bătaie) de aproximativ 10%, valoare care, în multe centre de transplant, reprezintă o contraindicație. După tratamentul administrat la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” din Iași, funcția inimii s-a recuperat până la aproximativ 50%, iar echipa coordonată de prof. dr. Grigore Tinică a decis că organul poate fi transplantat.
Invitat în emisiunea „20 de minute de sănătate”, realizată de „Ziarul de Iași”, profesorul Grigore Tinică a explicat că atât pacientul, cât și organul donat erau considerate cazuri „marginale”, ceea ce a făcut ca intervenția să fie una dintre cele mai dificile pe care echipa le-a avut de gestionat.
„Am avut, așadar, un pacient marginal și un donator marginal din punctul de vedere al inimii. Evoluția de până acum arată că îndrăzneala și curajul echipei au dat rezultate bune”, a declarat profesorul.
Beneficiarul transplantului era în evidența centrului de transplant din Iași încă din 2024 și fusese evaluat anterior și la Târgu Mureș, din 2023. Acesta suferea de cardiomiopatie dilatativă, iar în ultimele luni starea sa s-a degradat constant, internările devenind tot mai frecvente.
Conform medicului, la ultima internare a suferit un stop cardiac, din care a fost resuscitat, apoi intubat și ventilat mecanic. De-a lungul evoluției bolii trecuse prin două proceduri de ablație și avea implantat un defibrilator cardiac din cauza episoadelor repetate de tahicardie și fibrilație ventriculară, cunoscute în cardiologie drept „furtuni electrice”. În timpul acestor episoade, inima nu mai realizează o contracție eficientă, iar viața pacientului este pusă permanent în pericol.
În plus, insuficiența cardiacă severă a dus și la afectarea altor organe, inclusiv a ficatului și rinichilor. În momentul transplantului, pacientul era încadrat în clasa IV NYHA de insuficiență cardiacă, se afla în șoc cardiogen și prezenta disfuncție multiplă de organe.
„Cardiologii noștri au spus că pacientul nu ar fi ajuns la sfârșitul lunii. Era dependent de medicamente și de aparate, iar periodic făcea câte o furtună electrică. Din prima am reușit să îl scoatem prin ablație. A doua s-a soldat cu stop cardiac: a fost resuscitat, intubat, ținut câteva zile pe ventilator, apoi detubat. Practic, era pe ultima sută de metri. Nu puteam ști care dintre aceste episoade ar fi fost ultimul”, a explicat profesorul Grigore Tinică.
Medicul subliniază că nici alegerea organului pentru transplant nu a fost lipsită de riscuri. Donatorul era un tânăr care suferise un stop cardiac în timpul unui antrenament la sala de sport și fusese resuscitat. Potrivit profesorului Grigore Tinică, primele investigații arătau că inima funcționa la doar aproximativ 10% din capacitate, un nivel extrem de scăzut care, în multe centre de transplant, ar fi dus la respingerea organului.
Medicii de la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Nicolae Oblu” au continuat însă tratamentul donatorului și au urmărit evoluția funcției cardiace. În scurt timp, fracția de ejecție a crescut până la aproximativ 50%, aproape de valorile normale, ceea ce le-a oferit specialiștilor argumentele necesare pentru a considera organul eligibil pentru transplant.
„Împreună cu întreaga echipă am considerat atunci că inima este eligibilă”, a precizat profesorul Tinică.
La câteva zile după intervenție, pacientul continuă să evolueze favorabil. Profesorul Grigore Tinică spune că fiecare etapă depășită reprezintă un nou succes. Primul moment important a fost atunci când noua inimă a fost conectată și a început să bată. A urmat desprinderea pacientului de circulația extracorporală, iar ulterior detubarea și renunțarea la ventilația mecanică.
„Astăzi este mai bine decât ieri. Am reușit să micșorăm dozele unor medicamente și să introducem altele. Pacientul a mâncat și dimineață, și la prânz, face kinetoterapie și suntem pe calea cea bună. Urmează și alte teste și investigații, prin care verificăm toate organele și sistemele”, a spus medicul.
Cu toate acestea, profesorul subliniază că un transplant cardiac nu poate fi declarat un succes imediat după operație.
„În transplantul cardiac există succesul tehnic și există succesul general. Primul moment a fost atunci când am declampat aorta și am pus inima în funcție, iar ea a început să bată. Apoi, când am ieșit din circulația extracorporală și inima a început să susțină organismul. Un alt moment important a fost când am reușit să detubăm pacientul. Dar succesul deplin va fi atunci când pacientul va pleca acasă și va dansa la nunta fiicei sale, așa cum și-a propus”, a concluzionat profesorul Grigore Tinică.
Sursa: Ziarul de Iași