Ne trec frecvent prin fața ochilor sumedenie de povești ale conaționalilor stabiliți peste hotare, unele pozitive, înălțătoare, altele care însă aduc în lumină exemple mai puțin demne de urmat. Cu fiecare zi ce trece avem sentimentul că le-am auzit pe toate, dar o poveste recentă vine să doboare aceste convingeri consolidate în pripă.
„Sunt cetățean italian, dar în România simt că trăiesc fiecare minut, fiecare clipă, eu simt țara aia, simt că doar acolo sunt vie, trăiesc”.
Afirmația de mai sus aparține unei adolescente în vârstă de 16 ani, născută în România, în Moțca dar crescută în Italia încă de la vârstă de trei ani. Deși este cetățean italian cu drepturi depline, adolescenta Sorina Pasat are un singur vis: „Să obțin diploma de bacalaureat și să mă întorc în România!”
„Visul meu să revin acasă, să trăiesc acolo o perioadă și apoi să decid singură dacă vreau și pot să trăiesc într-o altă țară.
Mi se pare că am fost efectiv smulsă din patria mea fără să-mi pot da acordul, având în vedere că aveam doar trei ani. Nu mi se pare drept. Vreau să fiu eu cea care decide să părăsească România, în cazul în care voi decide vreodată așa ceva”, ne-a declarat Sorina încă de la începutul interviului.
În Italia, adolescenta urmează cursurile unei școli de teatru, fiind și elevă a unui liceu de științe umanistice.
Sorina Pasat și-a manifestat atașamentul pentru țara natală dintotdeauna, motiv pentru care nu a ratat nicio ocazie prin care a putut aduce un elogiu României.
Astfel, la vârsta de doar 14 ani, cu prilejul susținerii unui proiect la finalul absolvirii școlii generale, avea să impresioneze, până la lacrimi, comisia de evaluare constituită din profesori italieni, după ce le-a vorbit despre Revoluția română din 1989.
„După examenul susținut la finalul primilor opt ani de școală, fiecare elev a avut un proiect de prezentat comisiei. Tema proiectului era la alegere, așa că am ales să scriu despre România și Revoluția română din 1989. M-am îmbărcat în costum național, mi-am pregătit proiectul din cărțile pe care le-am găsit în bibliotecile italiene, am atașat și imagini care avea legătură cu Revoluția de la 1989 și m-am prezentat la examen. Proba aceasta durează în mod normal între 30 și 40 de minute, însă eu am ieșit de acolo abia după o oră și jumătate întrucât profesorii erau fascinați de modul în care îmi elaborasem lucrarea. Le-am vorbit în continuu despre România, despre cultura noastră, despre religia noastră, despre limba noastră.
La finalul prezentării, profesorii s-au ridicat în picioare, au aplaudat, iar unii chiar au început să plângă. A fost un moment extrem de emoționant și pentru mine, dar era evident că și pe ei îi emoționasem”, a povestit cu un tremur în voce, Sorina.
România ca o scenă de teatru
O întrebăm pe Sorina despre pasiunea ei, teatrul, dar gândurile îi fug la țara natală.
„Vreau să adaug că, despre întoarcerea în România, mama mea spune că se datorează faptului că nu cunosc realitatea din țară, că am văzut România doar în zi de sărbătoare, dar în ciuda acestui adevăr, eu tot vreau să mă întroc acolo. De când mă aflu în Italia doar într-un singur an nu am reușit să merg în țară și pot să spun că acela a fost cel mai urât an din viața mea. A fost teribil!”, subliniază adolescenta.
În cele din urmă, aflăm detalii și despre pasiunea sa: teatrul. Sorina frecventează cursurile unei renumite școli de teatru din Piemonte. „Eu când sunt pe scenă devin o persoană cu totul altfel. Am o adrenalină incredibilă, mă cuprinde euforia. Simt că trăiesc. Vreau să fac teatru și aici și în România pentru că sunt de părere că pe lângă școală trebuie să ai și un hobby, o pasiune în viață. Teatrul este ceea ce-mi dă satisfacție”.
A găsit, prin urmare, un sens și în Italia, acolo unde își urmează drumul în viață cu asiduitate. În afara teatrului, aflăm că Sorina mai iubește poezia, dansul, muzica, literatura și limbile străine.
„Deși am mers la școală doar în Italia, citesc foarte mult și în limba română. De altfel, mi-am tradus în italiană, doar pentru mine, câteva poezii scrise de Mihai Eminescu. Este poetul meu preferat”, a ținut să completeze românca.
Un mesaj de la Putna!
„Când eram mică am fost la Mănăstirea Putna și acolo un preot mi-a spus: Fata mea, tu mare o să te duci la Facultatea de Medicină, la Iași. Îmi amintesc mereu această întâmplare ca și cum a fost ieri și de atunci chiar am început să iau în considerație ideea de a studia medicina. O să mă întorc în România, la Iași, pentru a studia medicina, iar apoi vom vedea, dar nu cred că îmi voi dori să mai plec vreodată de acolo”, a mai spus, zâmbind, adolescenta.
Ultimele cuvinte ale Sorinei au fost legate tot de România. Ca o concluzie a acestui articol, redăm cu exactitate vorbele sale:
„În România simt că trăiesc fiecare minut, fiecare clipă, eu simt țara aia, simt că doar acolo sunt vie, trăiesc. Aici (în Italia – n.r.) minutele trec fără să le simt. Iar peisajele României, dealurile acelea de unde privesc câmpurile cu floarea-soarelui, mă rup de realitate, te fac să te simți într-o lume total diferită, magică. Oriunde aș merge în Italia, nu aș trăi un asemenea sentiment”.
Poate că, într-adevăr, Sorina nu s-a confruntat cu realitatea din țară și, astfel, vorbește cu mai multă ușurință despre o revenire pe meleagurile natale. Credem însă că acest adolescent este un exemplu pentru adulți. Și chiar dacă nu va reuși să se adapteze cu adevărat în România, știm cu certitudine că va reuși să ducă o imagine pozitivă țării noastre oriunde va decide să trăiască, în această lume.
sursa ora romaniei
Citește și: {loadposition articlescategoryload}