Câţi adulţi sunt pregătiţi pentru viaţa de familie şi pentru educarea copiilor? Când le spunem celor mici de religie? Cum? Şi de ce? La aceste întrebări, reporterul ”Adevărul” a căutat răspunsuri discutând cu un psiholog şi un preot.
Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, „Adevărul“ vă prezintă un serial, „Duhovnic online“, cu teme religioase explicate oamenilor pe înţelesul anului în care trăim, cu ajutorul preotului Dorel Gălan din Cluj, dar şi a altor specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii“, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.
În secolul în care trăim, creşterea şi educaţia copiilor, tot ce ţine de dezvoltarea lor fizică, emoţională, intelectuală şi spirituală este cuprins într-un concept numit parenting. La lista de mai sus preoţii ar adăuga şi o latură religioasă, un parenting religios, ”lecţia” predată în familie. Însă când începe educaţia unui copil? ”Cu 20 de ani înainte de a se naşte”, spune preotul clujean Dorel Gălan. Nimeni nu este pregătit pentru viaţa de familie şi educarea copiilor, dar „se califică la locul de muncă“, este de părere acesta.
Citiți articolul integral pe Adevarul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}