De-a poarca (ţic), puia gaia, de-a dracu-n cânepă sau puricile sunt câteva din jocurile copii care locuiau în satele din nordul Moldovei la începutul anilor 1900. Unul dintre acestea se mai practică şi astăzi, în formă organizată, fiind considerat sportul tradiţional al românilor.
La sfârşit de secol XIX şi început de veac XX, în satele din nordul Moldovei, copiii aveau destul răgaz să se joace în timpul când stăteau cu vitele la păscut, sau atunci când erau lăsaţi de părinţi să aibă grijă de gospodării, câtă vreme ei erau plecaţi la munca pământului. „Întâlnindu-se mai mulţi copii din sat, pe la casele unor părinţi şi mai cu samă pe câmp, unde păstoresc vitele, îşi petrec timpul cu mai multe joace”, spune învăţătorul S.
Mihăilescu într-un număr din 1893-1894 al publicaţiei „Şezătoarea – revistă pentru literatură şi tradiţiuni populare”. În revistă sunt descrise câteva din jocurile băieţilor care păstoreau vitele în satul Drăceni din Suceava. De-a puia-gaia „Aflându-se o ceată mărişoară de copii, se aleg doi din cei mai voinici; unul cloşcă şi altul moşneag (care-i uliul răpitor).
De la spatele cloştei în urmă se înşiră copiii (numiţi pui), tot unul la spatele celuilalt, ţinând fiecare cu mâinile de cingătoarea celui de-naintea sa”, este cadrul descris de autor pentru unul din jocurile acelor vremuri.
Citește articolul complet pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}
