NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Administrație

Urmele hâde ale istoriei la Iași. Ce s-a ales de fabricile naţionalizate?

Metalurgia de pe strada Hotin

Vara anului 1948 este cunoscută în istorie mai degrabă pentru jaful declanşat de regimul comunist impus de armata sovietică „eliberatoare”. Teoretic, procesul s-a numit „naţionalizare”, doar că nimeni dintre proprietarii întreprinderilor n-a văzut vreun leu, deşi legea dată chiar în acea zi prevedea acest lucru – e drept, sub formă de obligaţiuni. Dacă vedeţi o stradă care poartă numele 11 Iunie, să ştiţi că nu se referă la debutul naţionalizării, în 1948, ci mai probabil la adoptarea primei constituţii din Principatele Române. Proclamaţia de la Islaz a fost semnată în această zi din 1848 de domnitorul Gheorghe Bibescu. În Iaşi a existat o stradă 11 Iunie, fără precizarea anului. Astăzi poartă numele primului preşedinte al Parlamentului României Mari, Vasile Stroescu, şi se află lângă Filarmonică. Revenind, prin Legea 119/11 iunie 1948, au fost confiscate nu mai puţin de 1.060 de întreprinderi industriale, bancare sau de asigurări. Cinci dintre ele, de fapt şase – a şasea fiind un „bonus” neinclus în lege -, erau din Iaşi. Ce s-a ales peste timp din ele: care mai rezistă şi care nu?

Asaltul naţionalizării din 11 iunie 1948 începuse şi la Iaşi de cu noapte, sau chiar din ziua precedentă. De teamă ca proprietarii să nu apuce să salveze câte ceva, echipe „muncitoreşti“ au preluat controlul fabricilor şi băncilor, ţinta fiind fişetele şi seifurile. Atunci când a apărut şi legea în Monitorul Oficial, abia în după-amiaza acelei zile de vineri, prima etapă a naţionalizării era practic încheiată. Spre sfârşitul anului, statul era deja proprietar peste 85 la sută din industrie, faţă de mai puţin de o treime, cât deţinea înainte de 11 iunie.

Metalurgia de pe strada Hotin

Dintre cele 1.060 de întreprinderi, cum au fost numite laolaltă în legea menţionată, cea mai mare parte era în realitate flota maritimă şi fluvială, 352 de vase. A doua mare categorie era cea a întreprinderilor prelucrătoare de metale, producătoare de instrumente de precizie şi de material electrotehnic şi şantierele navale. Printre cele 115 unităţi de acest fel se afla şi una din Iaşi, denumită Metalurgia 23 August. Numele nu a salvat-o de la confiscare, iar angajaţii, câteva zeci, au trecut de la salarii la retribuţii, denumirea preferată a comuniştilor pentru veniturile obţinute din muncă. Este una dintre cele două întreprinderi confiscate atunci care mai există şi astăzi – vorbim de sediul ei. Potrivit documentelor de la Arhivele Statului, acesta se află pe strada Hotin nr. 5, zona Sărărie. Aici funcţionează în prezent o societate comercială înfiinţată în 1991, specializată într-un domeniu conex celui din vremea naţionalizării: fabricarea de echipamente industriale de încălzire/climatizare.

  

Nici firmele mici n-au avut scăpare

Până anul trecut se mai puteau vedea urmele unei boiangerii care a funcţionat pe strada Sf. Andrei la nr. 41. Mica boiangerie, care număra doar câţiva angajaţi, purta numele proprietarului, Traian Alexandrescu, şi făcea parte din categoria „Vopsitorii, apreturi şi întreprinderi de confecţiuni“. În toată ţara, 12 asemenea unităţi au fost luate cu japca de comunişti, cele mai multe în Bucureşti. Zidurile boiangeriei (care a încetat demult să mai funcţioneze) au ajuns în timp să delimiteze o curte, fiind dărâmate anul trecut în perspectiva construirii unui complex comercial în această zonă a oraşului.

Continuarea pe ziaruldeiasi.ro

Advertisements

Related posts

Asociațiile care luptă pentru A8 amenință Guvernul cu trimiterea în judecată

Redacția

Drumul Gura Bădiliţei – Criveşti – Vânători va fi reabilitat

Redacția

Prognoza meteo: Ce vreme se anunţă în weekend, cât de frig se face. Ce ne aşteaptă la iarnă

Redacția
Încarcă...