Într-o perioadă în care faptele bune par tot mai rare, un gest simplu, dar profund, făcut de un tânăr din Hârlău, a atras atenția și recunoștința unui cunoscut preot botoșănean.
Părintele Teodor Ciurariu a relatat pe pagina sa de Facebook o întâmplare care i-a întărit convingerea că omenia nu ține cont de etnie, statut social sau aparențe, scrie Botosaneanul.ro.
Întors de la racla Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, părintele a avut o problemă tehnică cu mașina, rămânând blocat în câmp, pe drumul național Iași – Botoșani, fără ajutor. După două ore de așteptare zadarnică, fără ca nimeni să oprească, salvarea a venit din partea unui tânăr de etnie romă, care a intervenit prompt, cu pricepere și generozitate, refuzând orice răsplată.
Povestea părintelui Teodor Ciurariu este redată mai jos:
„Am să vă povestesc o întâmplare din care o să vă dați seama de noblețea unora dintre ei (romii, n.r.)…Veneam de la Iași de la Cuvioasa Paraschiva. Eu în fiecare an merg la Sfânt… Mă străduiesc așa de mulți ani să-i aduc mică jertfă, și chiar slujesc în soborul de preoți care sunt rânduiți acolo. De atâtea ori m-a ajutat și mi-a împlinit rugăciunile încât tot efortul meu este prea mic pentru cât bine mi-a făcut Sfânta.
Ce am observat însă e ca de fiecare dată când mă întorceam acasă aveam felurite ispite. Nu-mi este frică de ele și știam că este lucrarea celui rău care nu se bucura de prezența mea la Iași. Acum însă ispita a fost foarte mare. În timp ce mă grăbeam spre casă deoarece trebuia să ajung la biserică pentru vecernie dintr-o dată mașina mi se oprește. Încerc să o repornesc: nici un semn…
Combustibil aveam, totul era în regulă, însă nu mai pornea.
Vorba mecanicilor auto începători: învartește, benzinește, dar nu porneșt. Eram în câmp la vreo 15 kilometri de Hârlău. Cobor din mașină, deschid capota, și încep să apelez la mila participanților la trafic la ajutorul „colegilor”.
Eram îmbrăcat în uniforma preoțească, făceam din mână, toți treceau în grabă pe lângă mine, timpul pentru vecernie se apropia și eu stăteam necăjit pe un DN lipsit de ajutor. Au trecut așa vreo două ore. Deja obosit, mă gândeam să sun acasă după o șa care să mă remorcheze, să vină după mine de la Dorohoi.
După ce aceste gânduri mă munceau, lângă mine oprește o mașină mai vechișoară, un Ford condus de un țigănel din Hârlău…
Era cu soția lui și cu un băiețel, copilul lor…
Ce ai pățit tată, părințele, mă întreabă un pic mirat? Cum pot să te ajut?
Era priceput băiatul: rapid a identificat defecțiunea și împreună am mers la Hârlău după piesă și baterie. Ne-am întors, mi-a montat totul, am pornit. Am ajuns și la vecernie. La urmă după tot ajutorul pe care mi l-a dat, am încercat sa-i las niște bani pentru efortul și priceperea lui, însă a refuzat categoric.
Iată un om simplu, un țigan, care mi-a dat o lecție de bunătate el neglijându-și chiar piranda care avea oră programată (în perioada cât m-a ajutat) la stomatolog.
Am făcut câteva poze cu el și familia lui, și mi-a zis că face parte din familia Stănescu. Dacă îl cunoașteți sau îl întâlniți prin Hârlău, să-l îmbrățișați și să-l salutați din partea mea”.
Articol preluat de pe site-ul Botoșăneanul.ro
