NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Opinii

Andrada Voicu: “Trebuie să ne ajutăm unii pe alții. La final vom plânge de fericire!”

“Astăzi, în jurul prânzului, s-a oprit un domn lângă mine, m-a salutat politicos și m-a întrebat cu îngrijorare:

– Doamnă, știți… Eu am un teren la vreo 15 kilometri de Pașcani, iar acolo am construit în urmă cu vreo 3 ani un beci. Aș vrea să merg să mă aprovizionez, fiindcă nu prea mai am ce trebuie prin casă. Oare pot să merg până acolo cu mașina?”

– Sigur că puteți merge, îi răspund. Ăsta-i unul din motivele care vă permit să vă deplasați din punctul A în punctul B fără să vă faceți griji.


– Și dacă totuși mă oprește vreun domn polițist și mă amendează? Eu am o pensie mică și nu-mi permit să plătesc amenzi, mai ales acum, cu covidu’ ăsta., zice, râzând amar într-un colț de gură.

Mi-a fost drag. Și am simțit din plin amarul pe care, în mod involuntar mi l-a transmis.
I-am explicat ca unui părinte, imaginându-mi că vorbesc cu tatăl meu, că deși trebuie să fim fermi în această perioadă, conștiința nu ne dă voie să fim absurzi. Că cei mai mulți dintre polițisti au o inimă sub uniforma aceea închisă la culoare și că în aceste vremuri tulburi, trebuie să ne ajutăm unii pe alții, nu să ne vânăm unii pe alții.


Nu trebuie să fugiți speriați atunci când vedeți mașinile poliției, de teamă că veți primi sancțiune pentru faptul că ați ieșit din casă fără a avea un motiv întemeiat.
Nu ăsta-i scopul restricțiilor. Scopul este acela de a înțelege că trebuie să rămânem în case, pe cât posibil, pentru a trece cu bine peste această perioadă. Împreună. Pentru noi, pentru părinții și bunicii noștri. Din respect pentru noi înșine și pentru oamenii care ne înconjoară. Știu, e greu. E incredibil de greu să ne adaptăm noilor condiții și să privim realitatea. Nimic nu mai e la fel ca acum câteva săptămâni.
Dar trebuie să fim puternici și să privim răbdarea ca pe o virtute. Trebuie să avem speranță și să acceptăm ceea ce ni se întâmplă.

Cu grai moldovenesc, l-am asigurat de faptul că nu am colegi absurzi și că nu îl va amenda nimeni pentru faptul că merge să-și ia provizii din beciul de la țară.
S-a bucurat. Deși purta mască, i-am văzut ridurile din jurul ochilor strângându-se într-un zâmbet.
M-am uitat după el până a intrat în scara blocului. Și m-am bucurat și eu, în gând. Fiindcă am pus un zâmbet pe chipul unui om.

Chiar cred că la final, vom plânge de fericire și vom prețui faptul că vom putea sta cu toții în jurul unei mese, la fel ca înainte. 

PS: la Pașcani, aproape toți oamenii sunt serioși și respectă regulile impuse de autorități.
Să vrei să aplici o sancțiune contravențională și n-ai cui. 

Astăzi, în jurul prânzului, s-a oprit un domn lângă mine, m-a salutat politicos și m-a întrebat cu îngrijorare:"Doamnă,…

Publicată de Andrada Voicu pe Luni, 6 aprilie 2020
Advertisements

Related posts

EU TAC! TU TACI! EL/EA TACE! NOI TĂCEM!!!

Răzvan Grecu

Ce facem după ce terminăm studiile?

Ema Roman

Pașcănenii au sărbătorit Ziua Națională a României pe Facebook

Răzvan Grecu
Încarcă...