Pentru unii copii, vara înseamnă doar o pauză mai lungă de la şcoală, petrecută în locul de unde nu au plecat vreodată, presărată cu aceleaşi activităţi de care nu sunt străini nici pe parcursul celorlalte zile ale vieţii lor: treburi casnice, responsabilităţi şi chiar greutăţi apăsătoare. Pentru aceşti copii, oameni cu suflet mare, care donează timp sau bani, transformă grijile şi singurătatea într-o lume guvernată de jocuri, voie bună şi încredere. Iniţiativele din Arhiepiscopia Iaşilor, precum „Tabăra din pridvorul satului” sau altele derulate la nivelul parohiilor de preoţi inimoşi, sunt mai mult decât tabere de recreere, sunt bucurie, educaţie şi credinţă.
Cu ani în urmă, pe când terminase clasele primare, un copil pe cât de timid din judeţul Botoşani, pe atât de curios şi dornic să afle ce taine ascunde lumea dincolo de satul lui, primea o veste de la directorul şcolii care avea să-l marcheze profund: „Adrian, cinci copii, cei mai buni din şcoală, vor merge în tabără la Năvodari, iar tu eşti unul dintre ei”.
Adrian avea să fie copleşit de emoţia acestei întâmplări neaşteptate, a visului ce prindea contur şi devenea realitate. Aceeaşi emoţie o retrăieşte şi acum, la aproape 30 de ani distanţă, prin ochii fiecărui copil căruia i-a spus că, la sfârşitul lunii iunie, va merge în tabără la munte. O sută de copii vor avea parte de o săptămână în care, lipsiţi de alte apăsări, se vor bucura de copilărie: drumeţii, piscină, activităţi în aer liber, tiroliană, ateliere şi rugăciune.
„Părinţii mei nu aveau posibilităţi financiare să ne trimită în tabere, iar amintirea primei mele vacanţe la mare, pe când aveam 10 ani, a rămas vie. La fel ca aceşti copii, altceva în afară de biserică, şcoală şi tăpşanul de la marginea satului unde jucam fotbal nu văzusem. Pentru ei, şi cred că pentru mulţi alţi copii de prin satele României, vacanţă înseamnă că nu mai merg la şcoală, dar rămân în sat şi au grijă de animale, merg la treburile câmpului, îngrijesc prin gospodărie şi poate că seara joacă fotbal pe toloacă. Şi … cam atât. Vreau să trăiască şi ei din plin emoţia pe care am trăit-o eu, să simtă acea bucurie fără margini, să simtă pur şi simplu că cinci zile sunt doar copii, să nu se gândească la lipsuri, la neajunsuri sau neînţelegeri. Această tabără poate fi unica evadare a copiilor din lumea satului lor”, ne-a mărturisit părintele Adrian Tarniţă, parohul bisericii din satul ieşean Crucea (Lungani).
Proiecte de suflet
Oamenii de bine, adevăraţi îngeri tăcuţi, i-au înlesnit părintelui Adrian misiunea de a le oferi copiilor clipe de neuitat, care să contribuie la creşterea încrederii şi a speranţei. „Vreau să creadă şi ei, aşa cum am crezut şi eu, că fiecare îşi poate depăşi condiţia dacă vrea şi dacă este ajutat de oameni care, din preaplinul sau prea puţinul lor, donează pentru ei. Şi, Slavă Domnului, sunt mulţi oameni care le întind acestor copii o mână de ajutor şi cărora le mulţumim încă o dată”, a subliniat pr. Tarniţă.
La Crucea, copiii vor avea parte şi de trei zile pline de veselie în curtea bisericii, datorită voluntarilor din cadrul „Taberei din pridvorul satului”, un proiect deosebit care anul acesta va ajunge la un număr de 13.000 de beneficiari din judeţele Iaşi, Botoşani şi Neamţ.
„Tabăra din pridvorul satului” şi „Tabăra din tinda bisericii” sunt iniţiative susţinute şi derulate de Departamentul tabere din cadrul Sectorului de misiune, statistică şi prognoză pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor, în 120 de localităţi. Acolo, timp de trei zile, „Biserica se face, la propriu, casă pentru copiii comunității”, după cum ne-a spus pr. Mihail Siminciuc: „«Tabăra din pridvorul satului» este un proiect de suflet care își propune să aducă bucurie şi educație, dar și un sentiment de comuniune în mijlocul copiilor de la sat. Este un mod prin care Biserica iese în întâmpinarea copiilor, oferindu-le un spațiu sigur, cald și formativ, un loc unde pot să crească frumos, alături de ceilalți copii, de voluntari și de preotul din sat”.
300 de voluntari implicaţi
Potrivit părintelui Mihail Siminciuc, coordonatorul proiectului „Tabăra din pridvorul satului”, în această vară, nu mai puţin de 300 de voluntari se vor afla în mijlocul copiilor de la sate şi le vor acorda atenţia pe care fiecare o merită.
„Pentru copiii din mediul rural, vacanța de vară poate însemna singurătate, lipsă de activitate și uneori chiar de grijă. Tabăra vine să răspundă acestor nevoi prin joc, rugăciune, ateliere creative, învățare prin joacă, prin atenția și dragostea oferite de voluntari și de preoții implicați. Un aspect esențial al acestui proiect este colaborarea frumoasă dintre preoți și voluntari – tineri, studenți, profesori, oameni cu inimi largi. În pridvorul bisericii, nu mai contează vârsta sau titlul, ci dăruirea”, a subliniat părintele Siminciuc. Şi, astfel, preotul paroh își deschide satul, biserica și inima, „devenind povestitor, părinte, prieten, chiar animator”, iar voluntarii aduc cu ei energia, creativitatea și bucuria jocului, împreună transformându-se într-o echipă „care poate face minuni, care în doar câteva zile pot schimba fața unei comunități”.
În acelaşi timp, această conlucrare arată că „Biserica este vie și că poate fi un spațiu de încredere și coeziune între generații”. „Am văzut copii care s-au apropiat de biserică după tabără, părinți care au venit din nou la slujbe, tineri care au înțeles că pot dărui timp și iubire cu folos. Tabăra nu e doar o amintire frumoasă de vară, ci o investiție în oameni, în sat, în viitor”, a subliniat părintele coordonator.
Prima tabără, prima întâlnire cu Biserica
Pentru mulți dintre participanţi, „Tabăra din pridvorul satului” nu este doar prima tabără la care participă, ci şi prima întâlnire cu Biserica sau locul unde îl redescoperă, în rugăciune, pe Dumnezeu, regăsesc încrederea în oameni. Fie că învață o rugăciune, pictează icoane, joacă șotron în curtea bisericii, se implică în activităţi, ateliere, fac totul împreună, ca într-o familie. De fapt, ajung să simtă că aparţin unei familii unde sunt ascultaţi, apreciaţi şi încurajaţi, în familia extinsă a Bisericii.
continuare pe ziarullumina.ro
