Corina Ștefan, 43 ani, Iași: Anul 2024 a fost unul provocator pentru mine. Mi-am schimbat locul de muncă, ne-am mutat într-un apartament care a avut nevoie de renovare iar fiica mea a plecat de acasă să locuiască cu prietenul ei. A fost foarte mult stres și o singură constantă: mâncatul. Am mâncat non stop, până noaptea târziu, am mâncat și atunci când nu-mi era foame și când simțeam că nu mai pot mânca. Nu mi-am dat seama până când am constatar că hainele de toamnă stau foarte fix pe mine iar cântarul arăta vreo 8 kg în plus față de cea pe care am o am de obicei. Problema este că deși mă simt foarte vinovată, caut tot felul de pretexte ca să continui să mănânc. Simt că fără ajutor nu pot reveni la o alimentație normală.
Adina Rusu, dietetician autorizat, președinte Colegiul Dieteticienilor Iași: „În funcție de durata sa, stresul determină modificări diferite la nivelul organismului, inclusiv în ceea ce privește apetitul și obiceiurile alimentare. Astfel, o situație stresantă, de moment, așa-numitul stres acut, poate declanșa o cascadă a hormonilor de stres care, la rândul lor, produc în organism schimbări fiziologice bine orchestrate. Această reacție la stresul acut poartă denumirea de răspuns „luptă sau fugi” și a evoluat ca un mecanism de supraviețuire, dându-ne posibilitatea să reacționăm rapid la situații care ne pot pune în pericol viața, ajutându-ne fie la lupta pentru îndepărtarea pericolului, fie la fuga într-un loc mai sigur. Din nefericire, corpul poate reacționa exagerat la unii factori de stres care nu ne pun viața în pericol, cum ar fi traficul auto, presiunea de la locul de muncă sau dificultățile din familie.
În timp, activarea repetată a acestui răspuns la stres devine o povară pentru organism. Astfel, studiile arată că stresul cronic contribuie la creșterea tensiunii corporale și a riscului de tromboză, cauzând modificări chiar și la nivelul creierului, acestea fiind asociate cu anxietatea, depresia și adicțiile…
Mai multe cercetări științifice au arătat faptul că stresul cronic poate contribui la obezitate, atât prin mecanisme directe, făcându-i pe oameni să mănânce mai mult, cât și indirect, prin scăderea duratei și calității somnului și a activității fizice.
Ce se întâmplă mai exact în corpul nostru atunci când ne stresăm? Ei bine, răspunsul la stres începe la nivelul creierului. Atunci când ne confruntăm cu un pericol, de exemplu dacă vedem o mașină care vine direct către noi, ochii și urechile transmit informația către nucleul amigdalian, o porțiune a creierului care contribuie la procesarea emoțiilor. Acest nucleu interpretează, mai departe, imaginile și sunetul și, atunci când percepe un pericol, transmite instant un semnal de alertă către hipotalamus.
Hipotalamusul poate fi comparat cu un adevărat centru de comandă. Această porțiune a creierului comunică cu restul corpului prin intermediul sistemului nervos autonom, care controlează funcții involuntare ale corpului precum respirația, presiunea arterială, bătăile inimii, dilatarea sau constricția vaselor de sânge.
Sistemul nervos autonom are două componente, sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Sistemul nervos simpatic funcționează asemeni accelerației într-o mașină. Declanșează răspunsul „luptă sau fugi”, dându-i organismului un plus de energie astfel încât să poată reacționa la pericolul perceput. Sistemul parasimpatic acționează ca o frână. Promovează răspunsul „odihnă și digestie” pentru a calma organismul după trecerea stresului.
Așadar, care este problema? Pe scurt, ideea este că, în stilul de viață actual, mereu în alertă, corpul nostru pompează cortizol, hormonul de stres, aproape constant, fapt ce ne poate afecta sănătatea. Eliberarea repetată de cortizol poate duce la creștere în greutate. O cale este prin depozitarea grăsimilor la nivel visceral. Cortizolul poate mobiliza trigliceridele, grăsimile din depozitele organismului și le poate reloca în celule grase viscerale, celulele de la nivelul organelor.
O a doua cale prin care cortizolul poate fi implicat în creșterea în greutate este prin intermediul metabolismului glucidic. În condiții de stres, cortizolul alimentează organismul cu glucoză consumând în acest sens proteine (gluconeogeneză la nivelul ficatului). Pe moment, această energie poate ajuta la a fugi sau a lupta cu un factor de stres. Însă, un cortizol crescut pe o perioadă lungă de timp produce constant glucoză, conducând la creșterea glicemiei.
Întrucât principalul efect al cortizolului este de a zădărnici efectele insulinei – în principal făcând celulele rezistente la insulină – corpul rămâne într-un status general de rezistență la insulină atunci când nivelul cortizolului este crescut cronic. În timp, pancreasul luptă să țină pasul cu nevoia de insulină, nivelul de glucoză rămâne mare, celulele nu pot obține glucoza de care au nevoie, și acest ciclu continuă.
Dar aceste celule înfometate au nevoie de energie și, o cale de a regla acest lucru, este prin transmiterea de semnale către creier. Acest lucru poate duce la supraalimentare și, desigur, glucoza neutilizată este, eventual, depozitată sub formă de grăsime.
Cortizolul acționează și asupra apetitului, prin declanșarea poftelor pentru alimente bogate în calorii, atât prin acțiune directă asupra hipotalamusului, cât și prin modularea altor hormoni care la rândul lor influențează apetitul.
În concluzie, atunci când conștientizăm faptul că mâncăm necontrolat, mai mult decât ar trebui sau la ore nepotrivite, ca urmare a problemelor cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi, primul pas pe care ar trebui să îl facem este gestionarea stresului.
În ceea ce privește modificările pe care le putem face în meniul nostru pentru a ajuta organismul, un pas important poate fi includerea alimentelor bogate în nutrienți care pot ajuta la reducerea nivelului de stres, cum ar fi magneziul (spanac, nuci, semințe, avocado) și vitamina C (portocale, ardei, kiwi), care ajută la reglarea cortizolului. Alimentele bogate în omega-3 (somon, semințe de in, nuci) pot ajuta la reducerea anxietății și inflamației, în timp ce alimentele cu triptofan (banane, curcan, lactate) pot susține sinteza de serotonină și pot contribui la îmbunătățirea stării de spirit.
De asemenea, este important, în special în perioadele stresante, să respectăm un program al meselor principale ale zilei. Mesele regulate ajută la stabilizarea glicemiei, prevenind astfel fluctuațiile de energie și dispoziție. De asemenea, consumul unor alimente bogate în fibre și proteine ajută la o mai bună digestie și la o eliberare treptată a energiei, prevenind scăderile bruște ale glicemiei care pot accentua starea de iritabilitate. Și, nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm de hidratarea corectă a organismului. Deshidratarea accentuează senzația de oboseală și chiar foamea falsă”.