Statul are dreptul să confiște o casă pentru o datorie de 1.000 de lei. Opinia aparține funcționarilor Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care au justificat astfel refuzul de a aproba acordarea de despăgubiri pentru o casă confiscată și demolată.
După două decenii în care pentru întocmirea unei simple adrese treceau ani de zile, urmașii ultimei proprietare au fost nevoiți să se adreseze justiției.
Casa i-a fost confiscată în 1960
În 1939, o ieșeancă a cumpărat de la o familie de evrei o casă de 154 mp cu patru camere, pivniță, fundație de piatră și zidărie din cărămidă, situată pe strada Săulescu, spre piața Unirii. Pe cei 600 mp ai curții era amenajată o gospodărie în toată legea, casa având ca anexe magazii și chiar un grajd. Femeia nu s-a bucurat prea mult timp de noua proprietate, decedând în 1954. Casa a fost preluată, ca unic moștenitor, de fiica ei. Erau anii în care regimul comunist depunea toate eforturile pentru a desființa proprietatea privată, vizați fiind deținătorii de pământ la țară, respectiv cei care aveau case, la oraș.
În 1960, Sfatul Popular al orașului Iași, denumirea din acea perioadă a Primăriei, s-a folosit de un decret proaspăt apărut pentru a-și pune în aplicare planurile de sistematizare a zonei. Sub pretextul unei datorii la impozitul pe clădiri de 992,16 lei, casa, în valoare de 45.800 lei, a fost confiscată. La acea dată, salariul mediu net pe economie era de 802 lei. La scurt timp după aceea, construcția a fost demolată. Peste ea, ca și peste alte case demolate cu același prilej și curțile lor, a fost amenajat actualul parc Gulliver din spatele librăriei Junimea.
Cererea de acordare a despăgubirilor a fost respinsă
Au trecut 50 de ani până la apariția legii 10/2001, care permitea foștilor proprietari să solicite despăgubiri pentru locuințele preluate abuziv de stat și demolate. În acel moment, fosta proprietară a depus dosarul necesar la Primărie. Nu a mai apucat să vadă ce soluție va da comisia de specialitate a municipalității. Acesteia i-au trebuit 6 ani pentru a încuviința acordarea de despăgubiri. Femeia murise deja, cu un an înainte. Cei doi copii ai ultimei proprietare, Victor și Irina S., au moștenit un teanc de acte.
Dispoziția primarului, prin care propunea acordarea de despăgubiri pentru casa demolată a fost adoptată în 2007, dar a fost trimisă Prefecturii spre avizare după încă patru ani. Și Prefectura a mai avut nevoie de trei ani pentru a pune dispoziția în alt plic și a o trimite la București, unde funcționa comisia îndrituită să acorde despăgubirile.
continuare pe ziaruldeiasi.ro