În urmă cu 95 de ani, începea una dintre cele mai mari crize economice care au existat vreodată. Pe 24 octombrie 1929, zi cunoscută drept „Marțea Neagră“, bursa americană a scăzut dramatic, afectând întreaga lume. Profesorul Bogdan Glăvan observă că omenirea nu a învățat multe din această criză.
Economia globală, implicit cea a României, traversează o perioadă delicată, iar experți precum președintele Băncii Centrale Europene avertizează că am putea retrăi marea criză din anii ’20 ai secolului anterior. Ce s-a întâmplat exact atunci și în ce măsură există riscul ca acele evenimente dramatice să se repete explică profesorul Bogdan Glăvan, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“.
Bogdan Glăvan este profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și este director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard“. Este unul dintre adversarii declarați ai intervenției artificiale a statului în economie și a suprareglementărilor care sufocă azi economiile în cele mai multe țări. Bogdan Glăvan consideră că Marea Depresiune a fost anunțată și că ar fi putut fi luate măsuri care, dacă nu ar fi prevenit în totalitate uriașa criză, cel puțin i-ar fi putut limita proporțiile. Ce anume a determinat acea criză, care a fost leacul și în ce măsură riscăm să o retrăim după un secol sunt principalele coordonate ale interviului cu profesorul bucureștean.https://adevarul.ro/economie/scanteia-ce-poate-declansa-un-dezastru-economic-de-2398684.html
„Weekend Adevărul“: Recent, Christine Lagarde, președintele Băncii Centrale Europene, a avertizat că economia globală traversează o perioadă în care se regăsesc unele dintre elementele care au dus secolul trecut la marea criză de la finalul anilor ’20. Care au fost atunci cauzele pentru care s-a ajuns la un asemenea dezastru?
Bogdan Glăvan: Dacă ar fi să începem cu o mică explicație teoretică, crizele de acest tip, cum a fost Marea Depresiune, dar și criza financiară din 2009, criza din Asia de Sud-Est din 1997 și altele, sunt rezultatul firesc al distorsiunilor create prin injectarea excesivă de bani în economie, prin manipularea dobânzii și a creditului. Adică ele sunt rezultatul logic, inevitabil al faptului că pentru o perioadă de timp rata dobânzii este scăzută artificial și cu cât e scăzută mai mult, cu atât distorsiunile create sunt mai mari, iar volumul creditului explodează, crește foarte mult în dezacord cu înclinația către economia populației.
Putem vorbi în acest caz de o prăpastie între ceea ce se cere pe piață, obiceiurile populației și politicile greșite ale guvernelor?
Da, apare un decalaj, apare o prăpastie între înclinația către consum a societății și către economisire, deci populația are niște preferințe, e mai degrabă înclinată către consum, în vreme ce investițiile în economie urmează o traiectorie ca și cum aceste preferințe ar fi altele, ca și cum societatea ar prefera să economisească foarte mult și ar exista un volum foarte mare de fonduri disponibile, de capital disponibil pentru investiții, capital care nu există, el este creat pocnind în degete, prin tiparnița băncii centrale. Atunci există această lipsă de sincronizare între ce produce economia, între ce decizii iau antreprenorii și ce decide populația să facă cu banii. Și apare acel val de investiții nesustenabile, apare acea bulă investițională care se reflectă în foarte multe sectoare – un exemplu, un simptom tipic al acestui fenomen este bula imobiliară.
continuare pe adevarul.ro