Cunoaşterea şi cinstirea Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului Isus Cristos, Maica lui Dumnezeu, este un abundent izvor de har şi de ocrotire, un mijloc puternic, un prilej de a ajunge la mântuire, pus de Dumnezeu la îndemâna fiilor Bisericii şi a tuturor oamenilor. Cunoaşterea ei specială este extrem de folositoare, celor care ştiindu-se slabi, nestatornici în a face binele, au nevoie de un surplus de milă divină şi de har. Pentru aceştia ca şi pentru toţi creştinii, mama lui Isus este o cetate de refugiu şi de scăpare, o poartă a Cerului, o cale negreşelnică de acces la îndurările Domnului. Prin Maria, Tatăl Ceresc a dat lumii pe Cristos Mântuitorul, pe ea a făcut-o Isus mama fraţilor săi mai mici, precum, prin ea Duhul Sfânt îşi desăvârşeşte activitatea sfinţitoare în lume, făcând-o vistiernica harurilor divine. Ca Fiica Tatălui; Maica Fiului; Mireasa Duhului Sfânt, Sfânta Maria a fost înălţată la demnitatea de colaboratoare la acţiunea în lume a celor trei persoane divine, ale Sfintei Treimi. Maria este mijlocitoare puternică pe lângă fiul ei Cristos, învestitorul unic între Dumnezeu şi oameni, iar Fiul se pleacă binevoitor la rugăminţile mamei Sale şi împlineşte toate cerile. Cum însă nimeni dintre cei care imploră ajutorul Sfintei Fecioare Maria nu este respins, Maica Domnului mijloceşte pentru noi mila lui Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem că poporul român a fost receptiv la această chemare. Am avut şansa ca încă de la începuturile creştinismului, credinţa să pătrundă şi pe teritoriul nostru, cu ajutorul Apostolului Andrei. În momentul în care Evlavia Mariană a început să înflorească, ea s-a răspândit şi în acest spaţiu binecuvântat de Dumnezeu. Adevărurile de credinţă legate de viaţa şi rolul Sfintei Fecioare în opera de răscumpărare a neamului omenesc au rămas nealterate. Fecioria Sfintei Maria, înainte şi după naşterea lui Cristos, e un adevăr recunoscut de toţi cei de bună credinţă. Incontestabil este rolul Sfintei Fecioare şi anume acela de corăscumpărătoare alături de fiul Ei. Participare cu trupul şi sufletul la suferinţele lui Cristos, sunt menţionate de sărbătoarea celor şape dureri ale Mariei. Ziua de 15 august celebrează Înălţarea cu trupul şi sufletul la Cer a Maicii Domnului, la fel în ziua de 8 septembrie este sărbătorită Naşterea Sfintei Fecioare. Creştinii Romano – Catolici o sfinţesc pe Sfânta Maria într-un chip aparte, alegând pentru Ea două dintre cele mai frumoase luniale anului: mai – luna florilor şi octombrie – luna Sfântului Rozaliu. Tradiţia populară, a transmis din generaţie în generaţie, toate aceste adevăruri de credinţă. În cinstea Fecioarei s-au scris versuri, s-au compus melodii, chipul Mamei lui Cristos a fost pictat şi sculptat de nenumăraţi artişti. Poporul nostru nutreşte o adevărată, adâncă şi sinceră evlavie, faţă de Fecioara din Nazaret. Chiar dacă sunt unii ce vor să ne fure această valoare, să ne înstrăineze şi să ne îndepărteze de Sfânta Maria, nu vor reuşi nici o dată, căci noi cunoaştem promisiunea mamei noastre, iar eu vă sugerez: „Chiar când vuieşte furtuna, Şi fierb duşmanii cei răi. Ia te ocroteşte întruna, Tu mergi pe urmele ei. De vreunul te jigneşte, Sau te face să-l urăşti. Tu du-te mai departe, Şi arată-i că mai bun ca el tu eşti.” Sfânta Maria a fost, este şi va fi sfinţită pentru totdeauna, rugată şi iubită, pe-al nostru frumos şi binecuvântat plai mioritic.
Prof. de religie Alex. Imbrişcă