NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Actualitatea satelor

”Să fii aproape de oameni, printre oameni”. Întâlnirea unui preot misionar din Hălăucești, cu Papa Francisc

Aflat încă la Assisi, în aşteptarea condiţiilor prielnice sanitare pentru a merge ca misionar în Honduras, părintele Marius-Petru Bîlha, OFMConv., prezintă întâlnirea cu Sfântul Părinte din după-amiaza zilei de 9 ianuarie 2021, „din dorinţa de a împărtăşi şi altora aceasta bucurie”.

„Dacă va trebui să treci prin Roma, te rog, ar fi frumos să ne putem saluta”: aşa a răspuns Papa Francisc dorinţei mele de a-l putea întâlni şi saluta înainte de a merge în misiune, în Honduras.

Pe 14 decembrie 2020, aflându-mă la Assisi, blocat fiind de situaţia creată de pandemie, i-am trimis o scrisoare în care i-am împărtăşit durerea pierderii mamei mele, i-am transmis urările pentru ziua sa de naştere, asigurându-l de rugăciunea mea şi mi-am exprimat din nou dorinţa de a-l vizita şi de a primi binecuvântarea sa.

Pe 19 decembrie 2020, înainte de cină, primesc un telefon cu număr privat. „Alo, sunt Papa Francisc… Când vii la Roma?” „Sfinte Părinte, eu sunt aici la Assisi: când spuneţi, eu vin”. „Acum nu se poate (datorită restricţiilor din preajma Crăciunului), dar te voi suna eu!”

  

După ce au trecut sărbătorile, pe 7 ianuarie 2021, primesc telefonul mult aşteptat. „Părinte Marius, sunt la dispoziţia ta”. „Sfinte Părinte, când îmi spuneţi, eu vin. Sanctitatea voastră aveţi multe de făcut. Eu trebuie să mă adecvez”. „Da, ai dreptate, Papa munceşte! … Sâmbătă la 16.00 este bine?” „Perfect, Sfinte Părinte!”

Şi a sosit şi ziua de sâmbătă, 9 ianuarie 2021. Pe la trei după amiaza eram deja în Piaţa „Sfântul Petru”. M-am plimbat puţin prin piaţă, m-am oprit să admir bradul şi ieslea pregătite de Crăciun, am făcut nişte fotografii şi apoi mi-am adunat gândurile, rugându-mă coroniţa divinei îndurări şi sfântul Rozariu.

Pe la 15.20 m-am apropiat cu paşi liniştiţi şi voioşi de intrarea în Vatican, am făcut controalele necesare, m-am identificat şi, aşa cum rămăsesem cu Papa Francisc, i-am anunţat pe cei din gărzile elveţiene că am o întâlnire privată cu Sfântul Părinte. Aceştia au făcut verificările necesare şi m-au invitat să merg spre Casa „Santa Marta”, unde erau deja informaţi de prezenţa mea şi mă aşteptau.

Am fost întâmpinat cu multă gentileţe şi condus într-o cameră unde am aşteptat ora fixată. La 15.55 am fost însoţit spre locuinţa Papei Francisc, care mă aştepta în pragul uşii. Ne-am salutat cu bucurie. „Bună seara, Sfinte Părinte. Ce frumos este să ne revedem! Mulţumesc”. „Bine ai venit! – mi-a spus cu vocea sa caldă – şi m-a invitat înăuntru, în camera de primire. Nu am putut să nu notez ceea ce era scris pe uşa de la intrare în apartament: „Este interzis să te plângi!” (Vietato lamentarsi).

Am discutat multe, într-un mod prietenesc, liber, spontan, degajat, într-o atmosferă de familiaritate şi deschidere. I-am împărtăşit durerea pierderii mamei mele, i-am povestit despre familia şi prietenii mei, ne-am depănat cu bucurie şi nostalgie amintirile cu privire la vizita făcută de Sanctitatea Sa în România, am vorbit despre viitoarea mea misiune în Honduras. Toată discuţia a durat în jur de 40 de minute. Sfântul Părinte m-a ascultat cu multă atenţie şi gingăşie, uneori cu uimire şi admiraţie, mi-a dat sfaturi pline de înţelepciune; şi-a păstrat spiritul glumeţ, presărând discuţia cu zâmbete şi bună-dispoziţie. Mi-a împlinit cu mult calm şi disponibilitate toate dorinţele.

Iată mesajul de consolare şi încurajare, adresat printr-o înregistrare video, familiei mele în urma trecerii la cele veşnice a mamei Cecilia: „Dragi fraţi şi surori, sunt aici cu fratele vostru Marius. Am vorbit despre multe lucruri. Am vorbit şi despre mama voastră, mi-a prezentat-o, iat-o aici (Sfântul Părinte arată fotografia mamei pe care i-am dăruit-o). A fost curajoasă în a vă creşte. Întotdeauna, amintirea mamei ajută mult. Pentru aceasta eu vă sunt aproape, pentru că ştiu că aţi suferit mult pentru boala şi moartea ei. Mergeţi înainte şi duceţi mereu cu voi moştenirea mamei, moştenirea spirituală, acea tărie pe care o avea ca femeie în a vă creşte pe voi toţi. Rugaţi-vă pentru mine şi eu mă rog pentru voi. Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi! Un an nou fericit!”

La rugămintea mea, mi-a lăsat scris şi un gând frumos şi plin de afecţiune, cu prilejul împlinirii a 25 de ani de profesiune călugărească. „Dragă frate, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de viaţă consacrată, îi mulţumesc Domnului pentru vocaţia ta şi mă rog pentru tine. Domnul să te binecuvânteze şi Maica Domnului să te ocrotească şi, te rog, să nu uiţi să te rogi pentru mine. Francisc. 9.01.2021”.

Vorbind despre misiune, l-am rugat să-mi dea nişte sfaturi pentru a o trăi cât mai bine. „Apropiere. Să fii aproape de oameni, printre oameni. Şi apoi milostivire. Să fii mereu milostiv. Să ierţi totul!” Mi-a binecuvântat crucea misionară, mi-a pus-o la gât, s-a rugat asuprea mea şi mi-a dat binecuvântarea. Apoi a adăugat cu o voce părintească: „După mine, tu te vei descurca bine în Honduras”.

Înainte de a pleca, m-a umplut cu cadouri: rozarii, cărţi şi iconiţe. M-a dus într-o cameră alăturată şi mi-a zis: „Ia tot ceea ce vrei”. I-am zis: „Sfinte Părinte, eu merg în misiune şi nu pot lua multe cu mine, mă mulţumesc cu ultima carte care a ieşit – Să ne întoarcem să visăm”. Dar Sfântul Părinte, cu multă generozitate şi forţă de convingere, m-a îndemnat să mai iau şi alte cărţi. „Sunt pe jos, Sfinte Părinte, nu pot lua multe”. „Nu te preocupa, ia tot ce vrei, mă voi îngriji eu însumi de o maşină care să te ducă acasă” (este vorba de Conventul „Sfinţii Apostoli” din Roma, unde eram găzduit). Şi aşa a fost!

La despărţire, m-a însoţit până la ieşire, ne-am salutat cu drag, iar înainte de a părăsi clădirea, m-am întors cu dor pentru a-l saluta încă o dată, iar Sanctitatea Sa, nemişcat, însoţindu-mă cu privirea-i senină şi caldă, îmi făcea din mână, în semn de drum bun.

Da. A fost o întâlnire de suflet, plină de umanitate, căldură, bucurie şi pace! O întâlnire între prieteni, sau altfel spus ca una între nepot care a venit să-l viziteze pe bunicul său drag: nepotul i-a povestit despre viaţa şi planurile sale, bunicul l-a ascultat cu atenţie, l-a povăţuit, i-a satisfăcut toate dorinţele, l-a umplut de cadouri, s-a îngrijit să ajungă cu bine acasă, la plecare l-a însoţit până la uşă, l-a salutat cu afecţiune, i-a făcut din mână cu duioşie, grijă şi speranţă!

Mulţumesc Sfântului Părinte pentru exemplul său de umanitate caldă şi frumoasă, de bunătate delicată şi gingaşă, de sfinţenie în umilinţă şi simplitate! Mulţumesc bunului Dumnezeu, care toate le orânduieşte spre binele nostru şi spre mai mare slavă a sa!

Fr. Marius-Petru Bîlha, OFMConv.

* * *

Fr. Marius-Petru Bîlha, OFMConv., s-a născut la 28 ianuarie 1975 la Hălăuceşti. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1989 la Hălăuceşti (Iaşi), a făcut primii doi ani de liceu la Liceul de Informatică din Iaşi (1989-1991) şi ultimii doi la Seminarul Liceal Franciscan din Roman (1991-1993). A terminat teologia la Institutul Teologic „S. Antonio Dottore” Padova (licenţă în teologie) în anul 2000. A făcut studii postuniversitare la Universitatea Pontificală Saleziană, mai întâi la Facultatea de Ştiinţele Educaţiei, cu specializare în pastoraţia tinerilor şi cateheză (licenţă în ştiinţele educaţiei) şi apoi la Facultatea de Teologie Spirituală, cu specializare în Formarea Formatorilor şi Animare Vocaţională (master în Teologie Spirituală). A fost hirotonit preot la 29 iunie 2001 la Roman de către ep. Petru Gherghel. A activat ca vicerector la Institutul Teologic Franciscan din Roman (1 septembrie 2003 – 19 septembrie 2004), rector la Postulandatul Franciscan Huşi (20 septembrie 2004 – septembrie 2008). Din septembrie 2008 se află la Roma, la Collegio Internazionale Seraphicum din Roma, unde din iulie 2009 până în iunie 2013 îndeplineşte slujirea de vicerector. În septembrie 2013 primeşte ascultare pentru conventul „Sfântul Maximilian Kolbe” din Roma, începând studiile de doctorat în Teologie la Facultatea Teologică „Sfântul Bonaventura” – Seraphicum, OFMConv. din Roma, alternând perioada de studiu şi cercetare cu experienţe misionare semnificative în mijlocul celor săraci, în diferite ţări din America Latină, dintre care amintim Honduras şi Columbia. Din februarie 2016 până în august 2020 este membru în definitoriul provincial şi rector al Seminarului Mare din Roman. În timpul vizitei apostolice a Sfântului Părinte Papa Francisc în Romania (31 mai – 2 iunie 2019) a fost traducătorul oficial al Sanctităţii Sale. La 21 aprilie 2020 Papa Francisc l-a numit misionar al milostivirii.

ercis.ro

Advertisements

Related posts

Suspiciune de pestă porcină africană în comunele Tătăruși și Cristești

Oana Cordoneanu

Viceprimarul din Ruginoasa continuă dezvăluirile despre activitatea primarului Ioan Moraru: „Își bate joc de banii comunității”. Acuzații de fraudă de 10 milioane de lei

Ema Roman

Primarul Costel Hugianu a depus jurământul la Stolniceni. Gheorghe Miron, viceprimarul comunei!

Răzvan Grecu
Încarcă...