RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Poliție

Povestirile teribile ale unui publicist ieșean. O noapte cu poliția americană

Dan Radu, membru în boardul “Moldova vrea Autostradă”, a fost jurnalist în Iași și în București, fiind și redactor șef la Ziarul de Iași. Cu mulți ani în urmă, el a petrecut o noapte patrulând cu Poliția într-un orășel american pentru un material de presă. Iată ce a povestit pe Facebook.

“Polițistul cu care urma să plec în patrula de noapte se numea Bill Francis și avea vreo 25 de ani. Înalt, îmbrăcat în uniformă neagră și tuns scurt, nu obișnuia să-și țină cascheta pe cap.

Eram într-un orășel din Midwest, la vreo 80 de mile vest de Chicago, aproape de Mississippi, și de vreo lună făceam internship la ziarul local – Freeport Standard Journal. (…)

Am început să ne plimbăm pe străzile orașului. Era vineri seara, începea agitația. Senzația de film american nu mă părăsea deloc – gesturile lui Bill, felul în care vorbea la stație, cum stătea cu mâna sprijinită pe geamul lăsat, cum arăta orașul prin care foșgăia deja lume dubioasă . Nu m-aș fi mirat dacă, atunci când mi-ar fi vorbit, sub Bill ar fi apărut subtitrarea.

  

Avea un minicomputer de bord (la nivelul anulul 1995), pe ecranul căruia apăreau indicative – 101, 58, 79 etc. si apoi se auzea vocea dispecerului care dădea adresa si alte amănunte. Numerele indicau tipul infracțiunii. Imediat dedesubt, apăreau clipind indicativele mașinilor care se îndreptau spre într-acolo, nu mai era nevoie sa anunțe prin stație. Noi eram Freeport Police car 014. Vedeau indicativele mașinilor și știau cine s-a dus acolo – Tom, Bobby, Helen și tot așa. Bill nu reacționa la nici un apel, probabil adresele erau departe. (…)

Stația a cârâit deodată ceva, apare un indicativ de infracțiune, un indicativ de mașină și Bill se întinde repede și bate și indicativul nostru. Buna așa! Inima mi s-a transformat brusc într-o tobă africană. Începem!

În toată acea noapte, am intervenit de vreo 8-9 ori, toate cu panaramă și arestări, în afară de una.

Dar prima acțiune a fost de toată pomina.

Mașina noastră a cotit pe o alee întunecoasă, printre case și pe sub copaci batrâni, și ne-am oprit la vreo zece metri în spatele unei mașini parcate, fără lumini. Din față a apărut tăcută o altă mașină de poliție, care a piuit scurt din sirenă și a aprins luminile. Din mașina suspectă a țâșnit un individ, nici nu am apucat bine să văd cum arăta, care a luat-o la goană peste stradă, fugind aplecat, printre case.

Bill aprinde scurt luminile și țâșnește în față, apoi cotim scurt la stânga, pe o alta stradă, să îi tăiem calea. Din fuga mașinii apuc să văd cum alți doi polițiști l-au tras afară pe cel rămas pe scaunul mortului.

Oprim scurt, după vreo două sute de metri, și Bill sare afară, scoate pistolul și o ia și el la goană pe o alee în beznă. Hopa, am rămas singur. Tăcere, numai luminile roșii-albastre ale mașinii noastre se tot rotesc peste casele și copacii din jur.

Reapare Bill, deschide portiera și aprinde un reflector baban, exterior, prins deasupra oglinzii de pe portiera lui, care luminează ca un far pe faza lungă. Îmi arată cum să-l manevrez din interior, de la o tijă, și pleacă din nou.

De afară, de pe lângă boscheți, îmi face semn sa pun reflectorul ba ici, ba colo, iar el pășește atent cu pistolul ținut cu două mâini. Luminile roșii albastre continuă să lingă tăcute casele și copacii din jur iar lumina orbitoare a reflectorului scormonește tufăraia crescută sălbatec lîngă o casă ce pare nelocuită.

Bill abandonează, o luăm spre secție cu oarece grabă. La intrare, își scoate pistolul și îl încuie într-un dulăpior ca o casuță poștală – nu se poarta arme în interiorul secței, de frică să nu le fie smulse de arestați.

Prind momentul când unul din colegii lui Bill îl bagă in celulă pe tipul scos din mașina fără lumini. Întreb dacă au găsit ceva și el dă din cap: droguri.

Din celulă, tipul slăbănog răcnește de răsună toată secția: De ce m-ați arestat? Cause i’m black? (…)

Mergem înafara orașului, la un greasy spoon, un local mic dar cu o parcare foarte mare. Acolo, trase deja încă vreo 4 mașini de poliție.

Donuts, cafea, povești, cred ca era jumătate din secție adunată acolo – și unul zice: Bill, hai afară să-ți arăt ceva. Ieșim în parcare și polițistul scoate o telecomandă și, de la vreo 20 de metri, deschide portiera din spate a mașinii, care se dă în lături, și din mașină sare sprinten un câine polițist, care vine alergând la stăpân. Toată asistența laudă și stăpânul și câinele, faină tehnologie, îți poate salva viața, câinele primește o gogoașă, doar și el e polițist”.

Citiți relatarea în două episoade pe pagina de Facebook a lui Dan Radu.

ZIARUL DE IASI

Related posts

O tânără din Todirești a murit, după ce a căzut de la mansarda unui bloc împreună cu un prieten

Redacția

Accidente rutiere la Ruginoasa și Boureni

Marius Parteni

Incendiu la o casă în Heci din cauza coşului de fum necurăţat

Teona Gherasim
Încarcă...