Moare o tradiţie veche de când lumea, sau se pune în sfârşit capăt unui obicei nedemn şi barbar? Pentru al doilea an consecutiv, tradiţionala bătaie cu ciomege de la Ruginoasa nu va mai avea loc decât simbolic. 
„Gata, tradiţia a murit…“, spun cu regret sătenii. Pregătirile pentru bătaia de la Ruginoasa din ultima zi a anului încep, de regulă, încă de la Crăciun. Cu toate acestea, de doi ani, Poliţia şi jandarmii au oprit încăierarea tradiţională, şi asta pentru că de fiecare dată se lăsa cu sânge, cu oase rupte, iar unii ajungeau în stare gravă la spital.
Sătenii sunt însă nemulţumiţi că în acest fel le moare o tradiţie cu care au crescut, obicei lăsat de părinţi şi de bunici încă de pe vremea domnitorului Cuza. „Dom’le, Cuza are palat la noi în sat. Eu am prins obiceiul ăsta de la străbunii mei, era şi pe vremea domnitorului. De ce să ni-l ia acuma?“ Umilirea vlăjganilor voinici ai satului a fost maximă acum doi ani, când au fost puşi de autorităţi ca, în loc de ghioagele lungi şi noduroase, să se bată cu coceni de porumb. Fără a lua obiceiului apărarea sau a-l înfiera, reporterii „Ziarului de Iaşi“au fost acolo, pentru a vedea cu ochii lor cum moare o tradiţie atât de veche, dar atât de violentă, şi vă relatează în rândurile ce urmează sentimentele contradictorii şi diverse ale localnicilor dintr-unul din cele mai cunoscute localităţi rurale ieşene în întreaga ţară.
Nici anul acesta, bătaia tradiţională de la Ruginoasa nu va mai avea loc. Cu toate acestea, obiceiurile de iarnă nu sunt interzise, ci chiar încurajate, dar obiectele contondente nu sunt permise. În urma unei şedinţe publice care a avut loc miercuri, de la ora 11, la Ruginoasa, la care a participat şi prefectul Iaşului, dar şi membri ai consiliului local de la Ruginoasa şi membri ai comunităţii, s-a stabilit modul de desfăşurare a evenimentelor din data de 31 decembrie anul curent. Adică de mâine. „Obiceiurile se vor desfăşura la fel ca în ultimul an. Cei din Ruginoasa se vor putea costuma, vor putea păstra tradiţiile, vor putea merge să-l ure pe primar, însă sunt interzise obiectele contondente“, a precizat locotenent Ionuţ Catană, purtător de cuvânt al Grupării de Jandarmi Mobile Bacău, cea care se ocupă de Ruginoasa.
Decizia luată în urma şedinţei de miercuri este considerată una binevenită de către primarul de la Ruginoasa, Dănuţ Nechifor. „Ceea ce am decis în urma şedinţei, de a fi interzise obiectele contondente, cred că este o decizie binevenită. Până acum, lucrurile luau o turnură care nu ne făcea cinste. Să sperăm că pe viitor vom putea transforma obiceiurile într-un festival, iar primul demers l-am făcut anul acesta“, a specificat primarul de la Ruginoasa. Astfel, mâine, de la ora 13, circa 15 formaţii, care vor prezenta diferite obiceiuri din zonă, se vor întâlni în faţa Centrului Cultural din Ruginoasa. „Noi sperăm ca aceste tradiţii să evolueze, iar, pe viitor, tradiţiile să ne aducă un alt renume faţă de cel de până acum“, a concis primarul.
O tradiţie de sute de ani
An de an, în dimineaţa de 31 decembrie, în jurul orei patru sau cinci dimineaţa, când soarele încă nu a apărut pe cer, bărbaţii din Ruginoasa, care deja au plănuit totul de la Crăciun, obişnuiau să se întâlnească la una din case lor, îşi puneau măştile ce cântăresc cinci sau şase kilograme, îşi luau bâtele şi porneau spre toloacă. Totul are, în acea dimineaţă, aerul unui mit. Afară se disting doar umbre, iar bărbaţii par nişte uriaşi cu măştile lor pe cap, iar tălăncile care le sunt atârnate de brâu îi fac să sune ca o herghelie de cai. Tradiţiile încep însă să moară, iar în fiecare an, tot mai puţini tineri sunt dispuşi să participe la obicei, din cauza riscului de accidentare sau pur şi simplu pentru că cei mai mulţi au plecat la muncă în afara ţării.
Cei care încearcă însă să mai ţină tradiţia vie pornesc spre centrul satului, unde se aliniază în faţa duşmanilor, umăr la umăr, şi încep să sară în sus, lăsând din când în când să cadă măciuca peste masca inamicului. Totul pare un joc de copii sau un dans al unor titani care încearcă să sperie anul vechi şi spiritele rele. În ultimii doi ani, obiceiul însă nu s-a mai ţinut, sătenii motivând că poliţia şi mediatizarea negativă i-au oprit pe tineri să ducă mai departe tradiţiile. Totuşi, localnicii spun că semnificaţia acestui obicei este încărcată de istorie şi mit, iar frumuseţea lor este de puţini înţeleasă. „Se spune că obiceiurile de la noi ar fi de pe vremea lui Cuza, când arnăuţii, care au salvat-o pe Mărgăriţa Cuza, ar fi ieşit mascaţi“, explică Cristina Ioana Axinia, directorul Centrului Cultural din Ruginoasa. Deşi aceasta este doar o legendă, câteva documente atestă că, în 1954, acest obicei exista. Încă de atunci, tinerii din sat îşi făceau măşti cât mai urâte, din piei de oaie şi din blană de oaie, pe care le coseau deasupra caschetelor din armată. „Bătrânii spun că, după război, erau foarte multe fete în sat şi puţini bărbaţi, şi de aceea s-a făcut un pact, ca nimeni să nu-şi ia nevastă din altă parte. Abia prin 1965 ei au început să-şi ia soţii şi din alte sate, şi atunci acest obicei a luat o altă turnură“, povesteşte directorul Centrului Cultural. Pe atunci, bătaia era de fapt lupta dintre anul vechi şi anul nou, între Deal şi Vale. Dacă câştiga anul nou, însemna că va fi un an bogat şi prosper, iar dacă cel vechi era câştigător, anul ce urma nu ar fi fost la fel de roditor.
Autorităţile, „distrugătorii de tradiţii“
Din 1965 „bătaia de la Ruginoasa“ a mai căpătat un sens, şi anume că cei care vor câştiga îşi vor putea alege nevasta din satul respectiv, puteau să organizeze balurile şi aveau un fel de autoritate în faţa celorlalţi. În perioada respectivă nu existau bâtele de astăzi, ci se foloseau doar harapnice, cu care flăcăii se şfichiuiau între ei. „Cam prin 1967 au început să folosească bâtele“, îmi explică Cristina Ioana Axinia. Cu toate acestea, lupta era doar „o bătaie amicală“, şi abia după Revoluţie au început să degenereze lucrurile. „Civilii, cei care nu se costumau, au început să strice lucrurile, şi Poliţia. Înainte tinerii veneau, se ciondăneau un pic şi apoi plecau acasă, şi nu ţin minte să fi fost vreodată un incident“, spune directorul Centrului Cultural din Ruginoasa.
Localnicii ţin la tradiţia lor şi încearcă să explice tuturor că, dacă regulile sunt respectate şi participă doar cei mascaţi, nu se poate întâmpla nimic rău. „Obiceiul era ca, pe la ora cinci dimineaţa, tinerii să se adune în secret, să se mascheze în linişte, ca să nu ştie de unde vin, şi să meargă pe toloacă“, povesteşte nea Dumitru, un bărbat de 58 de ani, în putere, care încă mai participă la tradiţie. „E un obicei din moşi strămoşi, şi până acum doi ani nu ştiu să fi fost vreun incident. Şi atunci s-a întâmplat nenorocirea pentru că băiatul a venit ameţit, nu şi-a asigurat masca şi a primit un par în cap. În rest mai erau cu mâinile sclântite, dar foarte rar“, îmi povesteşte bărbatul. De mai bine de 40 de ani vine la întâlnirea de pe 31 decembrie, şi nu a lipsit aproape în niciun an. „Îmi iau masca pe cap, mi-o asigur bine, ca să nu poată să-mi cadă de pe cap, iar de la gât în jos sunt îmbrăcat doar cu o bundă sau o flanea mai groasă, ca să pot ridica mâinile şi să dau cu băţul“, îmi descrie bătrânul echipamentul său. Cu toate astea, în afară de câteva vânătăi, nu a păţit niciodată nimic.
Acesta îmi explică că de fapt nu există nici o rivalitate între cei din deal şi cei din vale, iar toată „ciondăneala“ este doar pentru a păstra un obicei. „După Revoluţie a devenit mai periculos, după ce a intervenit poliţia şi s-a dat în presă, că până atunci nu se întâmpla nimic. Vina este a celor care nu se costumează, vin ameţiţi şi se bagă şi ei la bătaie“, îmi explică bărbatul. Tot din cauza lor participă cu frică acum, pentru că cei care nu au treabă cu obiceiul mai vin cu cuţite ori cu ace.
Ciondăneala „amicală“
Totul este atent planificat, ceata de tineri stabileşte de dinainte locul fiecăruia în grup şi îşi face un plan pe care trebuie să-l respecte. Mascaţii stau uniţi, umăr la umăr, iar loviturile vin doar în măştile confecţionate din mai multe rânduri de piei şi burete, cusute deasupra unei căşti din metal sau unui tuci. „Nu simţi nimic când îţi dă în mască. E mai mult la intimidare. Na, îţi mai vine una peste mâini, dar dacă ceata stă unită, nu are cum să se întâmple ceva“, spune nea Dumitru, ridicând ameninţător mâinile lungi ca nişte lopeţi deasupra capului, ca să imite o lovitură.
În Ruginoasa încep să se păstreze din ce în ce mai puţine obiceiuri, iar faţă de anii trecuţi, abia dacă au mai rămas jumătate, şi asta din cauza lipsei banilor. „E scump să tocmeşti muzica. Costă vreo 80 de milioane, iar oamenii nu mai au de unde. Mai trebuie să plăteşti şi băieţii, să le dai de mâncare, iar la urmă vezi că mai trebuie să pui de la tine bani“, îmi explică nea Dumitru, care a organizat de mai multe ori mălănci, cum se numesc cetele. „Oricum, jumătate dintre obiceiuri au dispărut. Nu s-au mai ţinut, nu mai sunt bani, şi dacă mai intervine şi Poliţia, o să dispară şi ăsta de pe 31 decembrie.“
Chiar dacă „ciondăneala“ durează doar cinci minute, după care tinerii se împrăştie la casele lor, „toată ţara vorbeşte de bătaia de la Ruginoasa, dar nimeni nu se interesează ce se întâmplă de fapt“, se plânge nea Dumitru. Nimeni nu vorbeşte nici de întâlnirea de la amiază, când bărbaţii se strâng din nou cu toţi în centrul comunei, purtând de această dată alte măşti, frumoase, viu colorate, tot din piele de oaie, dar cu broderii de mărgele. Atunci formeză grupuri numite mălănci, cu arnăuţi, cu şefi de formaţie, îşi iau lăutari şi ies toţi pe toloacă, cum se numea înainte centrul satului, unde dansează şi cântă. „Înainte de Revoluţie erau câte 24 sau 35 de formaţii a câte 30 de membri fiecare, iar acum abia sunt cinci“, îşi aminteşte directorul Centrului Cultural din Ruginoasa. Împreună cu caprele, cu cerbii, curcanii, dar şi cu celelalte obiceiuri de Anul Nou, aceştia mergeau prin întreaga comună, iar de cum se lăsa seara începeau să colinde casele unde erau fete de măritat. „Acest obicei dura la noi cam până de Bobotează. Acum, poate nici pe 1 ianuarie nu se mai face ceva“, spune cu tristeţe Cristina Ioana Axinia.
Cu toate acestea, în Ruginoasa se depun acum eforturi pentru păstrarea tradiţiilor, însă se încearcă transformarea acestora dintr-o bătaie celebră în toată ţara într-un festival de iarnă. Iar localitatea are istoria necesară, câteva obiective turistice, iar frumuseţea costumelor şi jocul arnăuţilor, curcanilor şi cerbilor ar putea transforma Ruginoasa într-un adevărat obiectiv turistic de sărbători. Poate şi bătaia ar putea fi păstrată: dar acea bătaie a lui nea Dumitru, nu a celor beţi…
Sursa: ziaruldeiasi.ro
