Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a ajuns să adune aproape 800.000 de costume sau piese componente ale acestora. „Deși recondiționarea poate masca trecerea timpului, atingând materialul, se poate simți adevărata vârstă a rochiilor”
În teatru totul se refolosește, de la materialele de decor, cum ar fi lemnul și metalul, până la costume. Astfel, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a ajuns să adune aproape 800.000 de costume. Deși încă se creează costume noi, dacă se găsesc printre cele vechi unele care se potrivesc și pot fi ajustate sau modificate, acestea sunt reutilizate. Restul costumelor sunt păstrate cu mare grijă, depozitate într-un spațiu unde podeaua este stropită periodic cu naftalină, iar din când în când sunt trimise la curățat. Toate acestea sunt făcute pentru ca trecerea timpului să lase cât mai puține urme asupra aspectului costumelor.
Diferența dintre pasiune și un simplu job făcut doar pentru bani este acea frământare care nu te lasă în pace pentru că îți pasă
Mariana Lazăr, este costumier de peste 30 de ani sau cum ar spune ea, „un soi de piele a actorului”. Aceasta afirmă că „nu există loc mai frumos pe lume decât teatrul” și nu-și poate imagina făcând altceva. Ea spune că fiecare zi aduce ceva nou, niciodată nu e la fel. Noaptea visează costumele și nu poate dormi dacă știe că ceva nu este pregătit. Aceasta este, spune ea, diferența dintre pasiune și un simplu job făcut doar pentru bani, acea frământare care nu te lasă în pace pentru că îți pasă. „Cu cât vii mai sărac, cu atât pleci mai bogat în momentul când pleci din teatru”, adaugă Mariana.
