Valorile românești ajung să fie valorile altor țări, însă întotdeauna oamenii își vor aminti de unde au plecat și mai mult decât atât ce înseamnă pentru ei cuvântul <acasă>. Astăzi cunoaștem o pășcăneancă care se află în top 120 de leaderi din business. Are 41 de ani și recunoaște că și în România ar fi putut ajunge sus, însă a ales Anglia fiindcă aici și-a întemeiat familia. 
Ioana Hera a terminat liceul la Colegiul Sadoveanu și nu a făcut facultatea în străinătate, așa cum ați fi dedus, ci la FEAA la Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iaşi, și a continuat apoi cu un master în Business Administration, la Warwick University.
După absolvire a început să lucreze pe resurse umane la diferite companii, iar în prezent lucrează în Anglia la o fabrică în domeniul aeronauticii. Nu se vedea departe de România, dar îi plăcea să călătorească. Când a lăsat în urmă țara natală, avea deja o carieră, însă, în Anglia a descoperit iubirea.
Interviu:
Cine este Ioana Hera? Cum v-ați descrie?
O persoana careia ii place schimbarea. O mama care vede lumea prin ochii copilului ei. Un leader care doreste sa isi creasca angajatii. O femeie care spune ce crede.
Cum răspundeați când erați mică la întrebarea: “Ce te vei face când vei fi mare?”
Pana pe la 12-13 ani, „doctor”. Pana pe la 16 ani, „inginer”. Pana pe la 20 de ani, „diplomat”. Pana pe la 30 de ani, „responsabil de resurse umane” sau „trainer”. Acum, inca nu sunt sigura!
Cum vedeați Europa, când începeați să cunoșteți geografie? Vă proiectați departe de România? Vă vedeați departe de granițe?
Nu ma vedeam departe de Romania, dar dintotdeauna am dorit sa calatoresc. Prin anii 80 ajunsesem deja in (acum Republica) Moldova si in Bulgaria. Europa era fructul oprit – in 1989 abia intrasem la liceu.
Unde ați învățat. Ce ați studiat cu precădere, după cursurile preuniversitare?
Am terminat liceul in Pascani – acum Colegiul National Mihail Sadoveanu Pascani. Am absolvit Universitatea de Stiinte Economice Iasi – sectia Relatii Economice Internationale. Apoi am obtinut o diploma post-universitare in Managementul Resurselor Umane in UK, Masters of Business Administration de la Warwick University in UK, si acum studiez iarasi pentru a deveni „Certified Professional in Operations and Inventory Management”. Nu stiu cand ma voi opri – asa imi creez alte perspective, noi moduri de a privi lucrurile.
Ce nu vă oferea România? Sau mai bine spus, ce ați fi putut face în țara în care ați făcut primii pași?
Nu m-as fi putut plange de cariera mea din Romania – inainte de a pleca, lucram in Resurse Umane, cu perspective bune de dezvoltare a carierei. As fi putut probabil sa continui in domeniu, sau sa ma reprofilez (asa cum am facut-o in Anglia).
De ce ați ales Anglia? Ce ați întâlnit aici de ați decis să rămâneți?
Dintr-o intamplare – probabil m-a ales Anglia pe mine… Sotul meu este englez, si deocamdata este cea mai potrivita tara pentru amandoi. Am locuit in Italia in 2014 (detasare de serviciu), si desi ne-a placut stilul de viata, am descoperit o birocratie incredibila. M-am invatat cu stilul englez – serviciile sunt bune, lumea politicoasa, si pot rezolva orice probleme pe internet (de la schimbarea furnizorului de energie electrica pana la rezervarea unei vacante sau schimbarea permisului de conducere).
Unde vă aflați acum și cu ce vă ocupați?
Locuiesc in West Midlands, nu departe de Birmingham, si sunt Operations Manager (Manager de Productie) la o companie din industria aeronautica.
Spuneți-mi, ce conotație prinde pentru dumneavoastră cuvântul sacrificiu?
A renunta la ceva foarte important.
Cate astfel de acțiuni(sacrificii) să le numim așa au fost făcute de familia dumneavoastră? Ați spus vreodată: Gata, mi-a ajuns, vreau acasă?
Cel mai mare sacrificiu este sa fiu departe de familia mea din Romania – parintii si sora mea. Intoarcerea in Romania (acasa) a fost intotdeauna – si ramane – o optiune. Este alegerea mea sa raman in Anglia. Am fost in situatia de a considera intoarcerea acasa de vreo doua-trei ori, dar de fiecare data am hotarat sa raman in Anglia.
Ce vă lipsește de acasă?
Familia, prietenii care mai sunt in Romania (desi pe multi probabil ca nu i-as vedea prea des nici daca as fi acasa), mancarea si o parte din stilul de viata.
Când şi în ce context ați vrea să vă întoarceți în țară, în România?
Cand nu ma va mai satisface viata in Anglia. Sau daca s-ar ivi vreo oportunitate cu adevarat extraordinara.
Dacă ar fi să vă întoarceți, în ce ați investi?
In mine – societate de consultanta – in imobiliare, sau in turism.
Acum lucrați în domeniul managementului. Ce înseamna asta pentru dumneavoastră?
Sa ajut pe cei care lucreaza pentru mine (sau pe cei cu care lucrez, pe care pot sa ii influentez) sa creasca, sa se dezvolte. Sa imi formez un succesor capabil. Sa imbunatatesc felul de a lucra. Acestea in timp ce obtin rezultatele care se asteapta de la mine.
De câte ori veniți în Pașcani pe an? Și ce găsiți schimbat în municipiul nostru?
Nu am mai fost in Pascani de aproape 10 ani, familia mea nu mai locuieste in Pascani. Sper sa ma reintorc in 2017 sa imi revad fostii colegi de scoala.
Aveți ceva să transmiți celor de acasă?
Fiti sinceri, directi, corecti. Nu va lasati dezamagiti usor. Nu pierdeti speranta. Incercati sa aduceti cu adevarat schimbarea, in special in politica. Avem o tara minunata, haideti sa aratam lumii ce putem face!
Povestiți-mi, cum v-ați descrie viata? Ce ați schimba la ea? Ce ați evita să faceți?
O aventura continua, pe care nu as schimba-o prea mult. As corecta cateva greseli, dar nu le-as evita in mod necesar – asa se invata!
Un motto după care vă ghidați în viață aveți?
Nu un motto, dar intotdeauna am crezut ca daca vrei cu adevarat ceva, si depui efortul necesar, vei reusi. Si niciodata sa nu renunti la integritate!