„Fenomenul Maglavit“ este reprezentarea perfectă mioritică a tabloului lui Goya „Somnul rațiunii naște monștri“. Într-o societate polarizată dominată de lipsa educației, de sărăcie și degringoladă politică a dat oamenilor o rază de speranță. Însă ce a fost cu adevărat Petrache Lupu: sfânt, mit sau escroc?
România anilor ’30, încă firavă, cu multe discrepanțe sociale și cu o severă deznădejde – toate consecințe ale Primului Război Mondial –, era cadrul perfect în care semnele „fără chip și nume“ puteau fi ușor plămădite și monetizate. În acea perioadă, în care legionarismul propaga fără reținere întoarcerea la creștinismul pur și la tradițiile strămoșești, mulți profeți aveau să se arate – legați direct sau indirect de Garda de Fier, însă sigur folosiți de aceasta. Niciunul însă nu a fost ca Petrache Lupu și al lui tărâm al minunilor numit Maglavit.
În vara lui 1935, omul care a dat sfară-n țară că s-a întâlnit cu Dumnezu nici nu împlinise 28 de ani. Petrache era un tânăr sărac, parțial surd în copilărie din cauza unei otite, analfabet și care și-a pierdut tatăl când încă nici nu știa a vorbi. Datele îi prevesteau să rămână toată viața cioban – la Maglavit, pe malul Dunării, la 15 kilometri nord de Calafat, păstoritul era una dintre meseriile de bază. Iată însă că oierul pe care oamenii locului îl știau drept Petrache se tranformă peste noapte în vedetă – profet, sfânt cum l-au numit mulți de-a lungul timpului.
În trei vineri consecutive, 31 mai, 7 iunie și 14 iunie 1935 (chiar cu două zile înainte de Rusalii), țăranul a spus tuturor că s-a întâlnit cu Dumnezeu. Cu barba albă, bogată și ochii albaștri, i s-a arătat la marginea pădurii, plutind „o palmă de la pământ și mirosind a smirnă“ – Petrache l-a numit simplu „Moșu“. Petrache spunea că duhul i-ar fi spus să dea mai departe către oameni mesajul de a respecta toate cele sfinte, altfel va fi vai și-amar de ei: „Să spui la lumea cu care te întâlneşti, la părintele, la biserică, că dacă nu se potolesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă mai fac rele, dacă nu vin la biserică să se roage, dacă nu se apropie, atunci foc, atunci ne rupe muncile“. Epifaniile lui Petrache Lupu au fost propagate în zonă, dar și așternute pe hârtie de către preotul satului, Nicolae Bobin.
continuare pe adevarul.ro