Marți, 7 august 2024, creștinii ortodocși o celebrează pe Sfânta Teodora de la Sihla, prima româncă trecută în rândul sfinților de Biserica Ortodoxă. Sărbătoarea este marcată în calendarul creștin ortodox cu cruce neagră.
Teodora a fost fiica lui Ștefan Joldea, armaș, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamțului. Aceasta s-a născut și a trăit în comuna Vânători. Teodora a fost căsătorită, pentru scurt timp, cu Elefterie, însă nu după mult timp, când ambii aveau în jur de 30 de ani, au ales viața monahală. Teodora a intrat la Schitul Vărzărești din Vrancea, în timp ce soțul ei a mers la Schitul Poiana Mărului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei mănăstirii, schimonahia Paisia. Din cauza invaziei otomane, egumena schitului, Teodora și încă 10 maici s-au retras în Munții Buzăului, unde au petrecut 10 ani. De aici, maicile s-au retras în Munții Neamțului.
În cele din urmă, Teodora a fost dusă de Ieroschimonahul Pavel în zona Sihlei, unde a găsit un bordei părăsit. Acolo, și-a petrecut mai mulți ani în completă singurătate și comuniune cu Iisus Hristos. Acest lucru se întâmpla la finalul secolului al XVII-lea, când schitul Sihla încă nu luase ființă. Cu toate acestea, în pădurile din împrejurimi viețuiau numeroși pusnici. După un timp, Sfânta Teodora s-a mutat într-o peșteră situată în apropierea bordeiului în care viețuise. Aici, a rămas până la moarte. Tot timpul și-l petrecea în post și rugăciune, iar hrana consta în fructe pe care le găsea în pădure. Sfânta Teodora de la Sihla este supranumită și „Floare duhovnicească a Moldovei”. După ce și-a mărturisit păcatele și a fost împărtășită cu Sfintele Taine, Sfânta Teodora a rostit ultimele sale cuvinte, „Slavă Ție, Doamne, pentru toate”, și și-a dat duhul.
Teodora a fost canonizată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992.
