Săptămâna Mare, cunoscută și ca Săptămâna Sfintelor Pătimiri, este cea mai veche și importantă perioadă de post și rugăciune din calendarul Bisericii Ortodoxe, potrivit doxologia.ro. Ea începe în Duminica Floriilor și se încheie în Sâmbăta Mare, pregătind sufletele pentru bucuria Învierii.
Caracteristica distinctivă a acestei săptămâni sunt Deniile – slujbe de seară cu o profunzime aparte, în care Biserica retrăiește alături de credincioși ultimele zile ale vieții pământești a Mântuitorului. Cuvântul „denie” provine din slavonescul „vdenie”, însemnând priveghere – o chemare la veghe sufletească, la compasiune și înnoire lăuntrică.
Conform Sinaxarului din Triod, fiecare zi a Săptămânii Mari are o semnificație proprie, fiind închinată unui moment esențial din drumul jertfei Domnului:
Ne aduce aminte de tânărul Iosif, vândut de frații săi – o prefigurare a trădării lui Iuda. Este și ziua în care se pomenește blestemarea smochinului neroditor – simbol al sufletului lipsit de fapte bune;
Se citește Pilda celor Zece Fecioare, o chemare la priveghere, la pregătire neîncetată pentru întâlnirea cu Hristos Mirele;
- Sfânta și Marea Miercuri
Este ziua femeii păcătoase care a uns cu mir picioarele Domnului – o icoană vie a pocăinței sincere și a iubirii ce izbăvește;
- Sfânta și Marea Joi
Se face pomenirea a patru momente cutremurătoare: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină (instituirea Sfintei Euharistii), rugăciunea din Grădina Ghetsimani și începutul Pătimirilor prin prinderea și vânzarea Mântuitorului;
- Sfânta și Marea Vineri
Ziua Patimilor Domnului – când prăznuim cu lacrimi dar și cu nădejde răstignirea, moartea și jertfa supremă pentru mântuirea lumii. Este singura zi din an în care nu se oficiază Sfânta Liturghie;
- Sfânta și Marea Sâmbătă
Prăznuim îngroparea Domnului și pogorârea Sa la iad – biruința tainică asupra morții, începutul învierii neamului omenesc.
sursa ziaruldeiasi.ro