Mămăliga, un aliment emblematic al tradiției culinare românești, a fost multă vreme asociată cu mesele modeste, dar îmbelșugate, ale țăranilor. Deși este adesea privită ca o soluție nutritivă și accesibilă, consumul excesiv al acestui preparat simplu a dus, în trecut, la apariția unei afecțiuni îngrijorătoare, adesea denumită „boala săracului”. Această denumire reflectă nu doar condițiile sociale ale vremii, ci și impactul devastator pe care o dietă dezechilibrată, bazată pe mămăligă, l-a avut asupra sănătății a zeci de mii de oameni.
Pelagra, cunoscută și sub denumirea de „boala săracului”, este o afecțiune care a afectat zeci de mii de persoane de-a lungul istoriei. Această boală este provocată de o deficiență severă de niacină (vitamina B3), un nutrient esențial pentru buna funcționare a organismului uman. Conform specialiștilor de la Clinica Cleveland, pelagra poate avea consecințe grave asupra sănătății, iar, în lipsa tratamentului, poate duce chiar la deces.
Pelagra se manifestă printr-o triadă de simptome cunoscută sub denumirea de „cele trei D-uri”: diaree, dermatită și demență. Aceste simptome reflectă impactul profund pe care deficiența de niacină îl are asupra organismului.
Deficiența de niacină apare frecvent în rândul persoanelor care au o alimentație insuficientă și dezechilibrată. Pelagra este adesea asociată cu dietele bazate pe alimente simple, precum porumbul și preparatele din porumb, care nu conțin cantități adecvate de niacină și alți nutrienți esențiali. De asemenea, condițiile socio-economice precare, cum ar fi sărăcia extremă și lipsa accesului la o alimentație variată, contribuie la apariția acestei afecțiuni.
Deși pare inofensivă, mămăliga, împreună cu alte preparate din porumb, a avut un impact semnificativ asupra răspândirii acestei boli, care a afectat o mare parte a populației din Europa și din Țările Române în secolul XIX și la începutul secolului XX. Această boală a fost documentată pentru prima dată în Țara Românească în anul 1846.
„Mai puţin sărac în substanţe nutritive decât grâul şi alte cereale, porumbul a reprezentat, alături de cartof, hrana săracilor, (…).
Carnea ajungea rar pe masa ţăranilor, în timp ce lactatele erau consumate numai în zilele de sărbătoare în multe zone ale Europei, (…).
Alături de monotonia regimului alimentar, consumul de făină mucegăită, obţinută din porumbul recoltat înainte de coacere şi păstrat în condiţii improprii, a conferit pelagrăi caracterul de plagă endemică, până în primele decenii ale secolului XX”, se arată în studiul „Boli şi epidemii la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX în judeţul Gorj”.
În anul 1888, în România au fost raportate 106.260 de cazuri de Pelagră, cea mai mare parte dintre acestea fiind înregistrate în Moldova, ca rezultat al consumului zilnic de mămăligă și basamac, o băutură obținută prin fermentarea porumbului.
