NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Economie și afaceri

Afacerist pășcănean ajuns la 1000 de angajaţi: “eu am închis o fabrică în Italia, una în Polonia şi una în Germania”

În plină criză şi pe fondul unei dezindustrializări profunde a României, dar mai ales a Moldovei, o afacere născută din nimic la Iaşi a crescut atât de repede şi atât de mult încât a provocat oprirea unor fabrici vechi din Italia, Germania şi Polonia.

Am ajuns la 1000 de angajaţi, toţi în Moldova, dar pentru asta s-au închis fabrici cunoscute în branşă. Am fost ameninţată în fel şi chip, mi s-au sabotat utilajele, mi s-au înscenat sinucideri în Germania. Au fost o groază de probleme dar am trecut peste toate pentru că am ţinut morţiş să produc performant aici”, a povestit patroana grupului TE-ROX, Doina Cepalis.

Export în 60 de ţări, război câştigat împotriva Chinei

Povestea fabricilor de scaune auto pentru copii şi centuri de siguranţă fabricate la Iaşi, Paşcani şi Roman este deja cunoscută. Ce nu se ştie este cum s-a ajuns aici. “Paradoxal fabricile mele sunt un produs al crizei. Marii comercianţi din Occident au devenit mai atenţi la banii pe care-i cheltuiesc şi la calitatea produselor. Aşa că nu au mai cumpărat vapoare de scaune de proastă calitate din China ci au apelat la mine care le puteam livra produse mult mai bune d.p.d.v. calitativ în cantităţi mai mici. Aşa am bătut temuţii producători chinezi, apoi şi unii producători europeni”, a recunoscut Doina Cepalis.
În prezent scaunele auto pentru copii şi centurile de siguranţă fabricate de TE-ROX sunt vândute în 60 de ţări. Printre cele mai cunoscute firme ce comandă scaune la Paşcani sunt Ferrari şi Disney.

Momentul cheie: o negociere la sânge în Franţa şi o aterizare la Budapesta în loc de Bucureşti

În 2007 Doina Cepalis patrona vechea fabrică Integrata Paşcani, fabrică ce pierduse categoric pieţele tradiţionale în favoarea chinezilor. “Atunci a fost momentul de cotitură: aveam 600 de oameni care se uitau la mine şi eu trebuia să fac ceva. Nu aveam nici un contract, utilajele erau învechite iar Fiscul mă pândea. Norocul mi-a scos în cale un producător francez ce voia să vină în Europa de Est. Ei ştiau însă doar de Cehia, Polonia sau Ungaria, de România nici nu se punea problema. Totuşi am forţat o întâlnire cu preşedintele firmei franceze şi am fost chemată la Lyon. Credeţi-mă, mai aveam doar 500 de euro iar biletele de avion şi cazarea pe două nopţi m-au costat 498 euro. Eram disperată. Am aşteptat o oră, două, trei, dar tot nu mă primea directorul respectiv. Subalterni ai lui mă plimbau şi-mi arătau tot felul de ţesături. Atunci am răbufnit, am fost în acelaşi timp femeie, om de afaceri şi negociator dur: «Acum vă duceţi la domnul preşedinte şi-i spuneţi-i să mă primească. Eu nu sunt cusătoreasă ci om de afaceri. Să-i transmiteţi că dacă nu mă primeşte eu plec dar va regreta toată viaţa că nu a făcut această afacere». Acel director şi-a întrebat apoi secretara cine îşi permite să-i dea astfel de mesaje iar când i s-a spus doar că am părul negru şi ochi mari a acceptat să ia masa cu mine. Într-o oră l-am convins să renunţe la relocarea în Cehia şi să vină în România. Şi-a comandat apoi bilete de avion şi a aterizat, atenţie, la Budapesta, ceea ce spune iarăşi multe despre imaginea României”.

citeste articolul complet AICI pe topiasi.ro

Citește și: {loadposition articlescategoryload}

 

Advertisements

Related posts

Fermierii ieșeni se laudă: „Nu pot ei să vândă cât putem noi să producem”

Redacția

Vești bune pentru sute de mii de pensionari

Redacția

Ministrul Economiei, despre redeschiderea restaurantelor la 1 iulie: Dacă se mențin lucrurile așa, nu cred că vom avea verde de la MS

Redacția

Lasă un comentariu

* Comentând aici sunteți de acord cu stocare datelor dumneavoastră pe acest site