RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Cultură

Voievozii medievali care au fost îngeri şi demoni pentru romi

 

Ştefan cel Mare a transformat mii de ţigani luaţi din Ţara Românească în robi, iar pe alţii i-a măcelărit. Vlad Ţepeş a salvat mii de ţigani aducându-i în ţinuturile din nordul Dunării, însă a fost protagonistul unor povestiri înfiorătoare, iar un principe transilvan a fost considerat salvatorul lor.

  

Cele mai vechi mărturii despre istoria romilor din ţinuturile actuale ale României dateză din secolele XIII – XIV. Unele cronici din vremea domnitorilor medievali au oferit detalii neobişnuite despre traiul ţiganilor şi suplicile la care au fost uneori supuşi. Ţiganii înrobiţi şi măcelăriţi de Ştefan cel Mare Voievodul Ştefan cel Mare ar fi luat în robie, în Moldova, mii de ţigani din Ţara Românească, arătau cronicile vremii. Alte mii de oameni au fost ucişi în timpul luptelor purtate de Ştefan în ţara vecină. Prima mărturie despre robia ţiganilor sub Ştefan cel Mare datează din 1471 şi oferă detalii despre o lută din Câmpia Bărăganului.  „În luna martie, în ziua de 7, într-o joi, porni Ştefan Vodă în Muntenia şi avu în aceeaşi zi o mare bătălie cu Radu Vodă pe un câmp de lângă târgul numit Soci. Aici omorî multă oaste şi luă în robie ca la 17.000 de ţigani”, se arăta în Cronica lui Ştefan cel Mare, scrisă probabil de un sas aflat la curtea voievodului. În 1474, în urma altei incursiuni în Muntenia, Ştefan cel Mare ordonă un adevărat măcel asupra ţiganilor. „În luna octombrie, în ziua întâia, plecă Ştefan vodă din nou în Muntenia, cu Basarab, cu oaste multă şi ajunse la o cetate ce se numeşte Teleajen şi prinse pe pârcălabi şi le tăie capul şi luă cu el mulţi ţigani, care erau acolo, şi puse să se taie mulţi dintre ţigani, încât sângeleprinse a curge din cetate. Şi dete foc cetăţii şi aşeză pe Basarab iarăşi domn în ţară şi îi dete ţara în stăpânire şi pedepsi pe mulţi boieri care nu-l ascultase”, se arăta în cronica lui Ştefan cel Mare. Robii ţigani aduşi în Moldova au fost daţi mănăstirilor. De altfel, atât în Moldova medievală, cât şi în Ţara Românească multe dintre mănăstiri au fost ridicate cu ajutorul ţiganilor robi. Mănăstirile dispuneau de aceştia, iar unele aveau sute de robi. Mănăstirea Caşin ar fi fost ridicată cu ajutorul a peste 800 de lucrători dintre ţiganii robi ai ţării. Şi mănăstirea Argeşului avea locuinţe unde trăiau, ca robi ai mănăstirii, familiile de ţigani. Mănăstirea Cozia avea 1.000 de robi ţigani, afirma cronicarul sirian Paul de Alep, în secolul al XVII-lea. Robii făceau adesea obiectul unor tranzacţii între boieri, iar mulţi dintre cei din Ţara Românească erau folosiţi la spălarea aurului din Olt. Călăii de la curtea voievozilor Una dintre slujbele acordate ţiganilor era cea de călău au şef al temniţelor. O relatare a cronicarului Miron Costin, despre domnia lui Ştefan Tomşa în Moldova, din 1563 – 1564, arăta asprimea cu care domnitorul din secolul al XVII-lea se purta faţă de boieri şi faptul că acesta îşi angajase un ţigan drept călău. Boierii potrivnici domnitorului erau ucişi cu sânge rece. „Tomşa avea dreptul să-i omoare deoarece se ridicaseră împotriva domniei. Miron Costin povesteşte de călăul lui Tomşa, „un ţigan.. gros şi mare la trup”, care de multe ori striga domnului, arătând la boieri: Doamne, s-au îngrăşat berbecuţii, buni sunt de înjunghiat? Ştefan vodă, la aceste cuvinte, râdea şi dăruia bani ţiganului”, se arată în Istoria Românilor, de Constantin Giurescu (1944). Şi în Transilvania aceloraşi vremuri, ţiganii erau puşi adesea să se ocupe de torturarea şi uciderea prizonierilor. „Aici sunt folosiţi drept gâzi ţiganii sau turcii prinşi, întrucât este lucru nemaipomenit ca un ungur să fi făcut vreodată pe călăul, căci ar vrea mai bine să moară de zece ori decât să împlinească o slujbă atât de mârşavă”, scria iezuitul ungur Ştefan Szanto (1540 – 1612). Vlad Ţepeş, salvator şi demon pentru ţigani Jehan de Wavrin, un cronicar burgund care a descris luptele purtate de Vlad Ţepeş şi Ioan de Hunedoara împotriva otomanilor relata despre cei 12.000 de ţigani pe care Vlad Ţepeş i-a adus în ţinuturile de la nordul Dunării, din Bulgaria, salvându-i din robia otomană. „Apoi domnul român a cerut cardinalului şi seniorului de Wavrin să-i ajute să treacă pe aceşti creştini bulgari peste râul Dunării, până vor fi în ţara sa, pentru a-i scoate din robie. Şi le-au trebuit trei zile şi trei nopţi încheiate pentru a-i trece. Căci erau mai bine de 12.000 de oameni: bărbaţi, femei şi copii, fără a mai socoti lucrurile lor şi vitele. Şi ziceau cei care i-au văzut că erau oaeni cam de acelaşi fel cum sunt ţiganii. Şi după ce au trecut de cealaltă parte a apei, domnul Ţării Româneşti s-a arătat foarte bucuros de a fi câştigat aşa de mult norod şi spunea că neamul bulgăresc avea oameni foarte viteji”, scria Jehan de Wavrin. Alte mărturii despre tratamentul la care au fost supuşi ţiganii de către Vlad Ţepeş sunt mult mai sumbre. „El a prins un ţigan care a furat. Atunci veniră ceilalţi ţigani să-l roage pe Dracula de iertare. Atunci el grăi: «el trebuie spânzurat de voi». Şi ei răspunseră că nu le stă în obicei. Atunci Dracula vîrî ţiganul într-un cazan să fiarbă şi ceilalţi ţigani trebuiră s-i mănânce carnea şi oasele”, se arăta în Povestirile germane despre Ţepeş – Dracula, din secolul al XVI-lea. O altă relatare înfiorătoare despre Vlad Ţepeş oferea detalii despre cum i-a silit pe romi să lupte împotriva turcilor. „Au venit în ţara sa aproape 300 de ţigani. El luă trei din cei mai buni şi puse să-i prăjească. Pe aceştia ceilalţi trebuiră să-i mănânce şi grăi către ei: «astfel trebuie să vă mâncaţi unul pe altul sau să porniţi împotriva turcilor». Ţiganii au fost mai bucuroşi să lupte cu turcii. Atunci el puse să îmbrace cai şi oameni în piei de vacă. Şi pe când ţiganii veniră către turci, caii turcilor s-au speriat de foşnetul pieilor de vacă şi o luară la goană către o apă. Atunci se înecară mulţi turci, astfel câştigară ţiganii lupta”, informa autorul manuscrisului St. Gall. Relatarea stârneşte controverse, unii istorici susţinând că povestirile fiind simple născociri, apărute după moartea voievodului muntean, în care acesta era diabolizat. Şi alţi voievozi medievali au recrutat ostaşi din rândul ţiganilor. Gabor Bethlen – principele romilor Gabriel Bethlen (1580 – 1629) a condus Transilvania timp de 16 ani şi a rămas unul dintre marile personalităţi din istoria românilor. Adversarii principelui transilvan îi spuneau însă „ţiganul”, din cauza telui închis la culoare. Mai târziu, ţiganii ar fi împrumutat prenumele său, în semn de recunoştinţă, potrivit unor istorici. Cuvântul „gabor” are mai multe sensuri printre care şi cel de „ţigan ungur”. În Transilvania, termenul este folosit pentru a denumi generic romii. Există o legendă în tradiţia comunităţii care spune că romii, care aveau un statut social inferior, au fost eliberaţi de Gabor Bethlen. Principele le-a oferit şansa de a se dezvolta şi de a se integra în societatea epocii. În semn de recunoştinţă aceştia au preluat numele de gabori de la prenumele principelui. În Transilvania acelor vremuri, ţiganii reprezentau o comunitate destul de numeroasă, alături de români, ungari, secui, saşi şi polonezi. Erau folosiţi ca robi pe moşiile nobililor şi la spălarea aurului din râuri.

sursa www.adevarul.ro

Related posts

Astăzi sărbătorim Dragobetele. Care sunt tradiţiile

Redacția

Vrednicia primirii Sfintei Împărtășanii

Redacția

Ateliere recreative pentru copiii din Pașcani

Redacția
Încarcă...