Temperaturile înalte, expunerea necontrolată la soare, săriturile în apă sunt tot atâţia factori de risc pentru sănătatea structurilor cerebrale. Medicii neurologi explică felul în care ar trebui să ne bucurăm de mare, de soare şi, în general, de vacanţă, fără a-i face rău creierului.
Mare, soare, plajă, piscină, sucuri reci, îngheţată. Concediu, ce mai! Dacă v-aţi făcut deja valiza să plecaţi în vacanţă, n-ar fi rău să puneţi în ea şi câteva sfaturi de la medicii neurologi pentru a vă întoarce din vacanţă fără dureri de cap.
La propriu. Cei care merg la mare şi au de gând să stea toată ziua la soare poate se mai gândesc o dată. Şi asta nu doar pentru că în ultimii ani s-a mărit spectrul de ultraviolete care ard pielea şi, în timp, ne putem trezi cu un cancer de piele, ci şi pentru că acest spectru de raze solare cade şi asupra creierului, periclitându-i buna funcţionare. „Este sigur că, pe caniculă, asupra creierului uman se produce o superagresiune solară. De ce se produce? Pentru că noi, prin superdezvoltarea aparaturilor, prin supraproducţia de oxid de carbon şi de gaze de eşapament, prin hiperindustrializare, am distrus stratul protector de ozon al planetei“, explică prof. dr. Vlad Ciurea, medic primar neurochirurg, directorul ştiinţific al Spitalului Sanador din Bucureşti.
Distrugând acest strat, razele solare sunt mult mai periculoase pentru organismul uman. Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a început să afecteze, în urmă cu aproximativ zece ani, şi Australia, de exemplu. „Numărul cazurilor de cancer de piele a crescut foarte mult şi nu s-a ştiut de ce. În cele din urmă, şi-au dat seama că energia solară asupra Australiei este mult crescută faţă de anii anteriori. Şi atunci, s-a ajuns în modul cel mai corect la concluzia că organismul uman, deci şi creierul, este supus unei radiaţii solare foarte puternice, peste limitele noastre de suportabilitate“, mai spune neurochirurgul.
De altfel, nici Europa nu este ferită de efectele nocive ale energiei solare. „Dovadă: aceste valuri de căldură şi valurile de radiaţii solare pe care nu le mai putem suporta, căldura atât de mare când stăm pe malul mării, dar şi pe malul unui lac precum Snagovul. Orele de vârf sunt între 12.00 şi 14.00“, adaugă prof. dr. Vlad Ciurea. Marea „ne curăţă“ creierul Chiar şi o expunere de scurtă durată la temperaturi caniculare şi la soare puternic determină organismul să lupte din răsputeri pentru menţinerea echilibrului şi a temperaturii. Creierul intră într-un proces de suprasolicitare. Practic, ne simţim mai obosiţi, ca după o zi de muncă sau ca după un efort intelectual deosebit.
Doar din pricina efortului de adaptare pe care îl depune creierul. Nimeni nu spune să nu mergem la mare, precizează prof. dr. Vlad Ciurea: „Este foarte bine să ne bucurăm de mare. Sfatul meu, ca doctor şi mai ales ca neurochirurg, este: mergeţi la mare, plimbaţi-vă pe litoralul românesc şi folosiţi la maximum litoralul! Plimbarea în aer liber este plăcută pentru creierul nostru, la orele dimineţii, la fel şi alergatul pe malul mării, în acel val care te bate la picioare, în acel răsărit de soare, şi apoi, în a doua parte a zilei, de la ora 16.00-17.00 încolo, când briza mării este relaxantă pentru corp, pentru creier, iar zgomotul valurilor face foarte bine prin ritmicitatea lui“. Nu mai punem la socoteală că putem să facem şi masaj fără să vrem. „Se numeşte talasoterapie. Valul care ne loveşte, ne curăţă nu doar la nivelul tegumentelor, ci la nivelul întregului organism – vascular, la inimă, şi cerebral“, precizează specialistul.
Umbreluţa nu ne protejează Creierul este afectat chiar dacă în orele nepotrivite stăm pe plajă sub umbreluţă. „Există două probleme. Să zicem că am scăpat de căldura cea mare. Ne ajunge umbrela. Dar nisipul reflectă undele solare şi la fel şi apa. Constatăm că nici ocular nu suportăm acest lucru. Ne ia vederea imediat. Din nefericire, foarte multe familii vor ca, în acea săptămână cât stau la mare, să facă totul, dacă se poate la maximum. Să stea pe plajă tot timpul. Şi mai grav este că-şi expun copilul mai mult sau mai puţin îmbrăcat la orele de maximă activitate solară. Şi săracul copil ce face? Insolaţie!“, adaugă prof. dr. Ciurea.
Ce este insolaţia?
„Este un total dezechilibru şi suferinţă ale creierului şi apoi a întregului organism la expunerea de raze solare excesive şi de temperatură prea mare.“ Ce se întâmplă când ne supraîncălzim? Controlul temperaturii organismului este asigurat de hipotalamus. „Este, să spunem, un centru energetic, un centru de comandă care primeşte din afară impulsurile termice, radioactive şi undele ultraviolete, le înmagazinează şi îşi dă seama că organismul este supus unei agresiuni externe şi dă comanda către ceilalţi centri de comandă din creier: «Oameni buni, plimbaţi-vă, plecaţi din zona respectivă».Exact aşa cum se produce un val foarte mare, un tsunami, îl vezi şi o iei la fugă. Aşa şi cu chestiunea aceasta. Aici, creierul trebuie să conştientizeze că, din faţa razei solare puternice trebuie să te depărtezi“, explică prof. dr. Vlad Ciurea.
Microhemoragii de la insolaţie
Când ne expunem la temperaturi înalte şi la soare puternic, căldura se repartizează peste tot. Dar problema cea mai mare este că acela care este în pole-position este creierul, care e expus la aceste unde solare şi termice. „Prima reacţie a creierului este că se umflă, iar consecinţa este: «Mă doare capul». A doua reacţie a creierului: «Nu mai văd bine». A treia reacţie a creierului: «Nu mai pot relaţiona cu lumea din jur». E afectată funcţia de cogniţie. «Nu mai pot memora, nu mai pot să fiu atent.» De aceea, dacă mergem în ţări precum Egipt, la anumite ore, se întrerupe activitatea. Nu se poate să lucrezi în plină zi, când bate soarele exact în capul tău.“ Insolaţia este de evitat indiferent de vârstă, spune, la rândul lui, dr. Armand Frăsineanu, medic neurolog la Spitalul Colentina din Bucureşti. „
Oamenii cred că insolaţia este ceva foarte uşor, dar să nu uite că, în cazul insolaţiei, au loc microhemoragii în meninge, foiţele acelea care acoperă creierul. Şi acestea, în timp, pot avea nişte consecinţe cronice asupra stării de sănătate a omului“, explică dr. Frăsineanu. Deshidratarea duce la hipotensiune intracerebrală În afară că ne arde pielea, soarele ne şi deshidratează. Pierdem lichide şi întregul organism suferă. „În primul rând, celulei nervoase trebuie să-i dai mereu apă. Plată, la temperatura camerei şi nu alte băuturi, cu atât mai puţin acidulate. Cât mai natural. Pe vremea când eram eu copil, erau compoturile de fructe la rece. Este un tip de hidratare“, detaliază prof. dr. Vlad Ciurea. Când ne deshidratăm, în creier apare uneori aşa-numitul sindrom de hipotensiune intracerebrală, adaugă dr. Armand Frăsineanu. „Cu alte cuvinte, o deshidratare a creierului care, în mod paradoxal, şi poate de neînţeles pentru multă lume, poate să ducă la nişte hematoame în cap, nişte hemoragii în creier. Deci creierul are tendinţa de a se micşora prin deshidratare, el trage de foiţe, de meninge, şi acolo apar nişte hemoragii. Se rup nişte vene. Astfel încât avem vârstnici cu hemoragii între foiţele meningelui, care s-au produs fără un traumatism, pur şi simplu prin deshidratare“, explică dr. Frăsineanu.
Potrivit acestuia, hidratarea presupune, desigur, consumul adecvat de lichide, în raport şi cu pierderile, dar şi cu temperatura ambientală: „Asta nu înseamnă că trebuie să supunem individul la un exces. Să-i spunem: bea trei litri de lichide pe zi, în condiţiile în care el stă într-un mediu cu temperatură controlată şi nu face efort. Dar dacă pacientul face efort, este expus la temperaturi ridicate, categoric că el nu trebuie să neglijeze consumul de apă. Nu bere, nu alcool, pentru că produc deshidratare suplimentară, şi nu cafea“.
Este esenţial ca apa pe care o bem atunci când ne expunem riscului de deshidratare să conţină mineralele pe care le pierdem în mod normal prin transpiraţie. „Important este magneziul. Ar fi de preferat să bem apă îmbogăţită cu magneziu. Magneziul este implicat în funcţionarea celulei nervoase, în neurotransmisie, în stabilitatea membranei neuronale şi nu numai, este implicat şi în protecţia rinichilor, şi este şi esenţial şi pentru protecţia cardiacă. Necesarul organismului este de 1 gram de magneziu pe zi. Ori, noi consumăm mult sub această cantitate.
Este cunoscut că scăderea nivelului de magneziu duce la stare de oboseală, la nervozitate, insomnie, iar acestea sunt simptome foarte frecvente ale nevrozelor. Ce putem face? Dacă avem astfel de semne, atunci trebuie să luăm un supliment de magneziu“, mai spune dr. Frăsineanu. Fructe, pentru transmiterea impulsului nervos. Pentru a funcţiona cum trebuie, în afară de apă, creierului îi mai trebuie glucoză. „Dar nu acele prăjituri superînsiropate, cu toate adaosurile şi E-urile care se bagă în ele ca să fie mai bune şi mai dulci“, atrage atenţia prof. dr. Vlad Ciurea. Îi mai trebuie oxigen, aer curat adică, şi un anumit fel de mâncare. „Creierul nu primeşte orice. Îi fac bine fructele şi legumele, pentru că astfel primeşte vitamine: vitamina A, pe care ştim că o găsim în morcovi, vitamina C, care este în citrice, şi vitamina E. Vitamina E este cea care şi previne acele boli groaznice degenerative de care am auzit cu toţii – maladia Alzheimer, de exemplu. Vitamina E o putem lua din afine, din mure, din seminţe, din migdale.
Din păcate, nu dăm niciun fel de importanţă murelor pe care le avem în România. Substanţele din aceste fructe afectează în mod direct neurotransmiţătorii, ajută la transmiterea fluxului nervos“, mai spune universitarul. Usturoiul s-a dovedit şi el a fi foarte bun pentru creier şi pentru vase, împotriva aterosclerozei. Impactul cu apa determină vibraţia creierului Vizitele la ştrand şi la piscină sunt extrem de plăcute, dar, în anumite situaţii, pot deveni periculoase. „Săriturile de pe trambuline şi săriturile direct în apă, în general, e periculoasă. Trebuie să faci tot posibilul să nu sari în cap“, avertizează prof. dr. Vlad Ciurea. Cu cât înălţimea trambulinei creşte, cu atât impactul dintre cap şi apă e mai mare. „Un prieten de-ai mei, jucător de polo, îmi spunea: când săream de la trambulină parcă apa devenea un zid. Mă loveam cu capul de un zid. Eram confuz, nu ştiam de mine timp de câteva secunde. Şi erau pregătiţi pentru polo, erau săritori în apă. Vă daţi seama dacă un nepregătit, care nu ştie să sară şi care şi are şi soarele în cap, care a mai şi consumat ceva din băuturile tari ale României, sare, ce impact are asupra creierului?“, avertizează universitarul.
În urma impactului capului cu apa se poate produce o vibraţie foarte puternică. „Pierderea scurtă a cunoştinţei înseamnă că creierul a vibrat şi e ca un calculator pe care îl arunc pe jos, îi trebuie timp să se reseteze. El nu ştie ce se întâmplă, creierul lui a suferit şi nu-i mai dă voie să meargă mai departe.“ Mai grav este la săritorii în apă când acel luciu de apă are o adâncime foarte scăzută. „Dedesubt poate să fie pietriş – în lacuri, de exemplu – sau poate să fie la un ştrand cu apă scăzută. De curând, am avut un caz al unui pacient care a fost undeva, a sărit în apă, s-a izbit de fundul apei, a simţit că s-a lovit la cap, a ieşit, după care a alunecat cu capul înainte şi a simţit dureri la gât. S-a gândit că o să-i treacă. Când a ajuns la mal, însă, a simţit că nu-şi mai poate mişca picioarele. Când a ajuns la mine, nu le mai simţea. La un simplu RMN, am constatat că un disc intervertebral i s-a deplasat înapoi şi a produs o compresiune asupra măduvei spinării şi apăsa pe anumiţi centri nervoşi care controlau sensibilitatea de la picioare. Şi a ajuns la operaţie. De ce? Când e aşa de simplu să previi“, spune prof. dr. Ciurea.
Teribilismul te poate aduce în scaunul cu rotile Degeaba sunt puse afişe informative, degeaba există bare de coborâre în bazine, mai spune neurochirurgul. Tinerii teribilişti nu le iau în seamă. „Mi-a venit odată un pacient care s-a dus în vacanţă în Mexic şi s-a întors în salvare fără să mai poată mişca mâinile şi picioarele, din cauza unei fracturi la nivelul gâtului. O fractură cervicală produsă ca urmare a unei rupturi de vertebre, de discuri şi care i-a afectat măduva cervicală. Prin măduva cervicală trece tot fluxul nervos al organismului. A paralizat. Sigur că efortul chirurgical e să-l operezi, să-l decomprimi, să-i fixezi coloana ca să ai stabilitate, dar sistemul nervos tot suferă.“ Ori, dacă sistemul nervos cervical a fost afectat şi măduva a fost compresată sau ruptă, cu toate eforturile medicinei până în ziua de astăzi – cu celule stem, cu tot felul de substanţe care se testează în toată lumea – nu s-a putut reface eficient măduva cervicală pentru ca persoana respectivă să fie din nou aşa cum a fost, să poată mişca mâinile şi picioarele, mai spune profesorul. „Nu recomand săriturile în apă de niciun fel. Nici la copii, nici la adulţi. Doar la sportivii de performanţă. Nu şi pentru oamenii simpli care se duc la un bazin, se duc la mare. Aceste trambuline pentru mine reprezintă un pericol, pentru că impactul este asupra structurilor cerebrale şi cervicale. Nu ştim exact ce se întâmplă. Şi apoi ne mirăm că după nu ştiu câte sărituri – am văzut astfel de cazuri – copilul pare că face crize de epilepsie.“